Timp de secole, societatea umană a împins spre dispariție prădătorii de vârf din întreaga Europă. Și oricât de înspăimântătoare ar părea unele dintre aceste animale de pradă, oamenii sunt de fapt adevărații prădători.

Dar astăzi, cel puțin în unele zone, omenirea contribuie la restabilirea echilibrului. Pe tot continentul și nu numai, sunt în plină desfășurare eforturi pentru a readuce la viață prădătorii de vârf, împreună cu toate beneficiile asociate pentru habitatele în care trăiesc aceștia. Planurile de reintroducere și de favorizare ale vulturilor, urșilor bruni, lupilor și pisicilor sălbatice își intensifică ritmul. În teritoriul spaniol al Peninsulei Iberice, linxul iberic este cel care beneficiază de o abordare în care omul este mai mult custode decât conchistador.

„Linxul iberic este una dintre felinele de pe planetă care sunt cele mai periclitate”, explică Antonio Liebana, fotograful implicat în proiecte de protejare a mediului și a faunei sălbatice, „dar datorită inițiativei din locuri precum Peñalajo, în Castilla la Mancha, din ultimul recensământ a rezultat cifra foarte îmbucurătoare de 1.668 de exemplare în întreaga peninsulă. Aceasta este o creștere exponențială în ultimii 10 ani!”

După cum devine clar în întreaga lume, proiectul – un efect comun al colaborării între administrația locală, WWF Spania și propria organizație de fotografie a lui Antonio, Wildwatching Spain – constă la fel de mult în instruirea oamenilor și în contribuția cu scopul ca aceștia să vadă beneficiile restabilirii biodiversității, cât și în măsuri de monitorizare sau punitive.

„Proiectul fermei Peñalajo a început ca proiect pilot în anul 2016; înainte, amplasamentul de 2.500 de hectare era folosit pentru vânătoarea de potârnichi și de iepuri. Dar toate acestea s-au schimbat atunci când ferma a adoptat programul de conservare a linxului iberic în urmă cu șapte ani. M-am alăturat acesteia inițiative doi ani mai târziu cu Wildwatching, iar de atunci, proprietatea s-a transformat într-un loc în care fotografii internaționali pot veni și pot realiza imagini uimitoare”.

Ascunzătorile la crearea cărora a contribuit Antonio se bazează pe nevoia de apă a felinelor. „Am profitat de habitatul semi-secetos din Peñalajo, unde apa este o resursă rară, creând șase puncte de adăpat pe amplasament, fiecare la opt metri distanță de o ascunzătoare. Acest lucru înseamnă că fotografii se pot bucura de această specie de la distanță și fiind aproape invizibili – și, de asemenea, dintr-o perspectivă care este unică în Spania”.

Acum, însărcinați cu localizarea și întreținerea ascunzătorilor, „facem aceste alegeri în funcție de lumină și de prezența speciilor”, continuă Antonio. „Este minunat să am o slujbă care mă entuziasmează și în care pot să îmi folosesc toate cunoștințele pentru a ajuta fauna sălbatică, precum și să ajut alți fotografi să se bucure de ea. Însă pentru început, am considerat că munca mea este o adevărată provocare, deoarece nu mai lucrasem niciodată cu lincși. Totuși, m-am aventurat în peste 60 de safari-uri în toată Africa, așa că mi-am bazat unele dintre decizii pe experiența mea cu leoparzii”.

Născut la Madrid, Antonio a fost întotdeauna atras de fauna sălbatică, spunându-ne că „la fel ca mulți copii spanioli, am fost entuziasmat de lumea naturală datorită naturalistului spaniol Felix Rodriguez de la Fuente și datorită programului său de televiziune, The Man and the Earth. Am învățat să recunosc și să respect fauna sălbatică iberică, apoi, în adolescență, luam cu mine o cameră mică atunci când făceam drumeții în munți. Am sesizat imediat potențialul pe care l-ar putea avea fotografierea faunei sălbatice. Am văzut că, dacă aș putea să le ofer și altora o idee despre acele priveliști, chiar și cu echipamentul meu modest, aș putea face saltul spre a deveni profesionist”.

Și, la fel ca numeroși fotografi, recunoaște că imersiunea totală în subiect este cea care îi asigură succesul. „Chiar și fără o cameră, cea mai puternică motivație este, fără îndoială, apropierea de animale. Devine un mod de a înțelege importanța vieții. A putea fi martor la momente irepetabile este impulsul, iar prin fotografierea acestor momente, îi pot face pe alții să conștientizeze frumusețea care există acolo, precum și problemele care privesc o specie”.

Prin urmare, deși ascunzătorile din locuri precum Peñalajo dovedesc faptul că sustenabilitatea poate fi profitabilă, acestea au și rolul de a răspândi mesajul mai departe. „Fotografia este o armă puternică”, explică el, „fiindcă ceea ce nu se vede nu este apreciat. O singură imagine poate spune multe, dar efectul său cel mai simplu și mai puternic este acela de a le spune familiei și prietenilor noștri că, deși lumea este un loc frumos, va rămâne astfel doar dacă luptăm pentru ea. Trebuie să acționăm pentru a păstra ceea ce ne inspiră sau, în curând, toate acestea nu vor mai exista”.

Revenind la Peñalajo, nu numai linxul iberic beneficiază de pe urma proiectului. „Întreaga proprietate este acum dedicată conservării, ceea ce înseamnă că vedem o mulțime de alte specii care prosperă”, afirmă Antonio, „inclusiv păsări emblematice, precum vulturul imperial sau dropia mică, acestea fiind foarte populare printre fotografi”.

În ceea ce privește linxul, mediul lor sigur înseamnă că se observă noi comportamente, iar acest lucru a dus la unele dintre fotografiile preferate ale lui Antonio din zonă. „Într-o claie de fân abandonată în pădure, lincșii au găsit un loc pentru a se reproduce – și, în mod neobișnuit, am observat două mame în aceeași vizuină de reproducere”, dezvăluie acesta. „Nu au existat anterior înregistrări ale acestui comportament, așa că este, fără îndoială, un semn al confortului lor. Și, bineînțeles, înseamnă că am avut ocazia să fotografiem puii! Sunt atât de frumoși, dar cel mai minunat lucru este dovada că specia este în creștere”.

În prezent, lucrează cu două corpuri de cameră Sony 1; „aceste camere îmi oferă o viteză de focalizare cum nu am mai avut niciodată”, explică Antonio, „cu fișiere de 50 de megapixeli și până la 30 de fotografii pe secundă. Fără îndoială, sunt corpurile ideale pentru tipul de fotografie pe care îl prefer, în timp ce FE 600mm f/4 GM OSS a fost „calul de povară” în acest proiect. Distanța până la care poate fotografia, luminozitatea și claritatea sa sunt visul oricărui fotograf de faună sălbatică, și se combină perfect cu teleconvertorul de 1,4x – care devine deosebit de util atunci când apar puii!

Atât camerele, cât și obiectivul rezistă foarte bine la praful pe care îl avem acolo în lunile de vară – iar Sony este deosebit de activă în furnizarea de echipamente de împrumut pentru cei care participă la atelierele de fotografie aici, în Peñalajo. Prin sprijinul lor continuu și prin furnizarea de kituri pentru cei pasionați de imortalizarea naturii, Sony ajută fotografii să răspândească vestea despre munca extraordinară care se desfășoară aici – ajutându-ne să folosim fotografia ca o modalitate de a evidenția importanța speciilor pe cale de dispariție. Iar în acest caz, este vorba despre linxul iberic”.

Privind spre viitor, Antonio speră că mai multe amplasamente vor urma exemplul Peñalajo și vor folosi fotografia ca motor pentru conservare. „Este minunat să vezi cum am reușit să schimbăm aici direcția în ceea ce privește conservarea, ajutând linxul și alte specii să se dezvolte, iar fotografii fac în foarte mare măsură parte din această ecuație”, conchide el. „Nu cu mulți ani în urmă, toate acestea erau de neconceput în cazul unor ferme de acest tip din Spania. Este un prim exemplu de sustenabilitate și de dezvoltare, nu doar pentru fermă, ci și pentru restaurantele, hotelurile și celelalte servicii locale. Astfel, arătăm că, atunci când lucrăm împreună, putem fi adevărați custozi ai naturii”.