Munții și pădurile alpine din Elveția pot oferi un fundal incredibil pentru orice poveste. În Sew Torn, lungmetrajul de debut al regizorului Freddy Macdonald, oferă fundalul nu doar pentru una, ci pentru trei povești separate. Inspirat de poveștile rurale realiste ale fraților Coen, thrillerul îndrăzneț al lui Macdonald urmează aventurile unei croitorese încurcată în propriile ițe, după ce a furat o servietă în urma unei tranzacții cu droguri care s-a terminat prost. Decorul filmului a oferit în egală măsură provocări de producție și imagini uimitoare.

Selectat atât pentru Festivalul de Film Camerimage, cât și pentru Festivalul de Film de la Locarno, Sew Torn se bazează pe un scurtmetraj de 6 minute la care Macdonald a lucrat cu cineastul Sebastian Klinger, iar colaborarea a continuat când a venit timpul să filmeze proiectul de lungmetraj.

„Freddy a avut o viziune clară pentru proiectul ăsta încă de la început”, spune Klinger. „Și știam că va fi extrem de interesant pentru mine, ca cineast, având în vedere rolul central pe care urmau să îl joace culorile. Filmam trei povești individuale, fiecare cu câte o culoare primară pentru a sublinia opțiunile de design din producție și procesul de gradare a culorilor. A fost o provocare interesantă!”

Filmul Children of Men (Copiii tatălui) al lui Alfonso Cuaron a servit drept referință vizuală de bază pentru proiect, Macdonald și Klinger fiind inspirați de unghiurile panoramice, filmările realizate cu camera în mână și prim-planurile cu personajele. Klinger a filmat cu toate tipurile de camere cinematografice înainte, așadar știa că puternica și compacta cameră FX6 de la Sony va oferi combinația de calitate a imaginii și caracter practic și robust de care avea nevoie pentru aceste filmări solicitante.

FX6: o cameră cinematografică ușoară, pentru utilizare în mână

Pe parcursul producției, viteza a fost esențială: în unele zile, au fost filmate 70 de cadre diferite pentru a ține pasul cu programul. De aceea, la căutarea camerei potrivite, caracterul practic a devenit la fel de important precum calitatea imaginii.

Klinger a optat pentru a filma 100% cu camera în mână, fără a utiliza un Easyrig sau un alt sistem de sprijin. Astfel, putea fi mult mai liber în ce privește stilul său de filmare, fiind capabil să ajungă în diferite locuri și să filmeze la diferite unghiuri. Pe de altă parte, a scos în evidență și importanța unei camere cu greutate redusă.

Mișcări rapide cu filtrele ND interne și cu obiectivele G Master

Filtrele ND interne ale camerei FX6 au fost incredibil de utile în acest sens, eliminând nevoia de filtre externe și o greutate semnificativă de pe platforma de filmare. Dar adevărata valoare oferită de filtrele ND interne a fost viteza: Klinger a reușit să economisească timp prețios, comutând între filtre după cum se schimbau condițiile de iluminare, în loc să se oprească pentru ajustări incomode. Acest lucru a fost deosebit de important pentru o echipă atât de mică, deoarece în unele zile de filmare erau prezenți doar 10 membri ai echipei și nimeni în departamentul de imagine în afară de Klinger. În acele zile, armonia perfectă dintre FX6 și obiectivele Sony G Master a fost esențială.

De fapt, în timp ce producția a beneficiat de o selecție de obiective Sony G Master cu distanță focală fixă, cam 70% dintre cadre au fost filmate cu FE 24-70mm f/2.8 GM II, iar aproape jumătate din restul de cadre, cu FE 16-35mm f/2.8 GM II.

Alpha 7S III: partenerul perfect pentru FX6

În timp ce marea majoritate a filmului s-a realizat cu camera FX6 ținută în mână, Klinger a ales să folosească o Sony Alpha 7S III pentru suporturile montate pe mașini și pentru cadrele cu stabilizator. Cu același senzor și aceeași știință cromatică precum FX6, a descoperit că putea să potrivească foarte ușor la postproducție cadrele filmate cu cele două camere. Ambele camere au oferit un nivel de interval dinamic pe care Klinger nu îl anticipase înainte de începerea filmărilor:

„Intervalul dinamic m-a lăsat mască”, spune Klinger. „Filmam în văi abrupte, mișcându-ne adesea între umbră și soare strălucitor, iar imaginile obținute au fost uimitoare.”

Latitudine și culori cinematografice impresionante

Lucrând cu efecte vizuale cu ani în urmă, Klinger a preluat conducerea în acest domeniu și în timpul postproducției. Această continuitate valoroasă între filmare și postprocesare a însemnat că a putut să filmeze imaginile originale și apoi să le îmbunătățească sau să le ajusteze după cum a fost necesar, deși ajustările au fost adesea minime.

Într-o scenă memorabilă, un magazin de țesături explodează într-un mod spectaculos și apoi arde. În ziua aceea, Klinger era la doar 10 metri distanță, peste drum, simțindu-se puțin nervos:

„Nu eram sigur cum să expun cadrul, deoarece nu mai filmasem o explozie înainte și nu aveam cum să o testez. Trebuia să găsesc un echilibru pentru a expune corect lumina strălucitoare a exploziei, dar nu atât de mult încât să pierdem detalii în lumini sau umbre. FX6 a reușit acest lucru perfect, permițându-ne să obținem o filmare fantastică, fără a pierde niciun detaliu. Am înregistrat o copie de siguranță cu Alpha 7S III, cu expunere ceva mai întunecată, dar nu am avut nevoie de ea.”

Când a venit vorba de gradația finală a culorilor, Klinger și Macdonald au petrecut 10 zile în suita de gradare cu veteranul colorist Simon Hardegger. Filmarea în XAVC-I a fost ideală pentru ajustări subtile ale tonului pielii și schimbări mai mari de culoare necesare pentru a adăuga emoție și separare celor trei povești diferite din film. După doar 10 zile, au reușit să sublinieze și să intensifice tonurile de albastru, galben și roșu ale acestor trei povești separate, creând o „senzație vizuală” personalizată pentru fiecare dintre acestea. Au obținut un DCI 4K care era gata pentru premiera de pe marele ecran la South By Southwest.

După cum spune Klinger: „După ce am lucrat cu Simon, acum am încredere totală că pot obține tot ce am nevoie pentru filmele viitoare de la codecurile Sony.”