Undeva pe un platou înalt și înghețat din Mongolia, fotograful de faună sălbatică Andy Rouse este pe cale să trăiască un eveniment care îl va face să privească viața cu alți ochi. Însă, ca orice lucru bun, va necesita ceva efort. „Stăteam în mașina noastră, supusă furiei vântului și zăpezii, și îmi spuneam că peste șase ore mă voi întoarce aici și o să fiu praf”, explică el, „dar speram și că voi fi văzut ceva uimitor”.

Câteva ore mai târziu, Andy se întoarce cu o bifă mare pe lista sa de dorințe. „Am petrecut trei zile la ascunzătorile de acolo”, își amintește el, „sperând să fotografiez una dintre felinele cel mai greu de fotografiat din lume, leopardul de zăpadă, complet în sălbăticie. Până în acea dimineață, nu aveam nimic, dar la un moment dat scanam dealul din față cu obiectivul, când o piatră s-a întors și s-a uitat la mine. Și îmi amintesc că m-am gândit „Oh, Doamne, un leopard de zăpadă”. Eram blocat de uimire, văzând în sălbăticie o specie la care visasem întotdeauna. M-am simțit atât de norocos să trăiesc acel moment. „Cu temperaturi de -20º C și cu o urcare de 300 de metri de pe platou, nu se poate spune că Andy nu și-a câștigat dreptul la acest moment. Când i se cere să descrie condițiile pe care le-a îndurat pentru a obține aceste imagini incredibile, rezumă într-un singur cuvânt: „Oribil! Am cel mai bun echipament arctic pe care îl poți obține, dar după ore de stat în acele temperaturi, corpul tău începe să reacționeze. Tremuri incontrolabil, iar mâinile ți se transformă în gheare din cauza frigului.”

„Este un mediu foarte dificil de îndurat, dar trebuie să îl înduri, deoarece este mediul lor”, continuă el. „Te expui la el din cauza animalelor pe care visezi să le vezi. În plus, am crezut întotdeauna că faci fotografii mai bune dacă te afli în același mediu ca subiectul tău. Trebuie să te lași cuprins de experiență, iar dacă fotografiezi din interiorul unui vehicul cald, fiind servit cu o supă fierbinte, toată acea realitate se pierde. Întotdeauna mi-a plăcut să muncesc pentru fotografiile mele, iar fotografierea acestor leoparzi de zăpadă a fost o provocare fizică și creativă. „Cu câmpiile pustii ale Mongoliei și cu munții care se curtremură și sunt atât de sinonimi cu sălbăticia, pare ironic faptul că prezența lui acolo a fost punctul culminant al unei lupte împotriva vidului creativ. Dar pentru Andy, chiar asta a fost. „Pe lângă toată planificarea și pregătirea necesare pentru o expediție ca aceasta, munca a început cu mulți ani înainte, o mare parte a acesteia având de-a face cu regăsirea dragostei adevărate pentru fotografie”, explică el. „Am fost profesionist al faunei sălbatice timp de zeci de ani și mă simțeam pur și simplu secătuit. Am vrut să petrec mai mult timp cu familia mea și să mă aflu aproape de casă, iar atunci când a lovit Covid-ul și afacerea mea s-a prăbușit, nu am avut altă opțiune.”

„Dar mi-a dat timp să aflu ce este important în munca mea”, continuă el. „Am început să ies din nou prin împrejurimi cu o cameră, doar de plăcere, construind ascunzători și făcând proiecte, bucurându-mă de prezența în preajma animalelor fără nicio presiune. Mi-a permis să mă concentrez pe altceva și să mă reconectez și cred cu adevărat că, atunci când a venit vorba de șansa de a vedea leoparzii de zăpadă, cu câțiva ani în urmă probabil că nu aș fi acceptat riscul și nu aș fi perceput experiența în același mod.” În ciuda faptului că simțea că are nevoie de o resetare creativă, au existat aspecte ale carierei lui Andy care l-au ajutat întotdeauna, cum ar fi cunoștințele sale vaste despre lucrul pe teren. „Unul dintre motivele pentru care leoparzii de zăpadă sunt atât de emblematici este că este atât de dificil să te apropii de ei”, explică Andy. „O parte a procesului este să te afli la locul potrivit cu oamenii potriviți, însă în calitate de fotograf, trebuie neapărat să știi cum să te descurci odată ce te afli acolo. Nu aveam nicio experiență cu leoparzii de zăpadă, dar cunoșteam foarte bine animalele de pradă.”

„Sunt timizi și precauți și nu le place prea mult de noi, ceea ce e de înțeles. Așa că trebuie să fii total conștient de modul în care te percep. În termeni fotografici, îți oferă oportunități, iar dacă știi ce anume le declanșează reacțiile, poți petrece mai mult timp observându-i. Contează cum te îmbraci, cum te deplasezi, ba chiar și detalii precum să nu folosești ecranul camerei, fiindcă în lumină redusă strălucește ca un far sau să te asiguri că buzunarele tale se deschid silențios atunci când vrei să treci la o baterie nouă.” Odată ce cunoștințele sale vaste despre lucrul pe teren i-au oferit o oportunitate, anii de experiență ai lui Andy și echipamentul său Sony i‑au dat încrederea că o poate valorifica. „O mulțime de oameni au muncit din greu pentru ca această expediție spre habitatul leopardului de zăpadă să aibă loc. Familia, prietenii, agenții, ghizii, toți m-au adus în acea poziție, așa că, după o secundă de euforie, m-am concentrat total să fac cele mai bune fotografii posibil și să nu-i dezamăgesc. Am fost suficient de aproape pentru a surprinde cinci dintre feline în total, inclusiv pui. A fost pur și simplu uimitor.” Are Andy vreun sfat care să fie de ajutor? „Unul dintre lucrurile pe care le spun mereu celor pe care îi instruiesc este că trebuie să-ți cunoști camera prin atingere. Nu te poți întreba unde este butonul potrivit în timp ce în fața ta se întâmplă ceva uimitor. Am camerele Sony Alpha 1 II personalizate exact așa cum îmi doresc, astfel încât să nu fie nevoie să-mi iau niciodată privirea de la vizor. Și simplific lucruri precum opțiunile de focalizare automată, astfel încât să fie doar cele de care am nevoie, ceea ce-mi permite să trec prin opțiuni într-o fracțiune de secundă.”

Fiind profesionist de peste 25 de ani, Andy a trecut la Sony Alpha de-abia în ultimele 18 luni, dar a văzut deja beneficiile. Fotografiind leoparzii de zăpadă cu modelul Sony A1 II și cu obiectivul FE 600mm f/4 GM, precum și bucurându-se din plin de FE 200-600mm f/5.6-6.3 G OSS și FE 300mm f/2.8 GM OSS, Andy afirmă „cred că cel mai bun compliment pe care îl pot face acestor camere și obiective este că îl elimină pe „nu pot” din gândire”. „În special, rezoluția de 50 de megapixeli a modelului Alpha 1 II a fost esențială pentru astfel de proiecte”, continuă el, „deoarece pot decupa cadrul pentru a-mi extinde raza de acțiune. Dacă înjumătățesc rezoluția la 25 de megapixeli, acei 600 mm se dublează la 1200 mm, iar cu teleconvertorul TC 1.4x, este aproape 1700 mm. Perfect pentru o felină mare care nu vrea să se afle aproape de tine. Detaliile și claritatea sunt, de asemenea, vitale pentru vânzarea de printuri și de imagini către mass-media, ceea ce e important pentru mine, ca fotograf profesionist.

Călătoria lui Andy l-a făcut și să-și echilibreze așteptările fotografice cu obiectivele personale, spune el. „Odată cu experiența, devii mai realist”, explică acesta, „iar pentru mine, orice întâlnire ca aceasta este un privilegiu, imaginile fiind bonus. Nu te gândești la fotografii în același mod, deoarece ești martor la ceva atât de rar și de prețios. Însă desigur că și fotografiile sunt importante, deoarece fiecare dintre acestea a avut puterea de a ajuta un ecologist să obțină finanțare sau de a educa un copil că în lumea noastră există frumusețe pe care trebuie să o protejăm.” În ultimul an, lucrând cu echipamente Sony și cu o dragoste reaprinsă pentru ceea ce face, Andy a văzut efectul și în imaginile sale. „Am început din nou să câștig premii anul acesta și cred că o mare parte din această realizare vine din ceea ce simt oamenii când se uită la fotografiile mele. Toată experiența mea continuă să se regăsească acolo, dar există și bucuria care îmi lipsea de mult timp. Bucurie care vine din a vedea lucrurile pe care le iubesc și din a contribui la conservarea acestora”.