Destul de bun de mâncat

„De multe ori în carieră mi s-a cerut să fotografiez ceva care nu este „esențial” pentru mine”, spune Kate Kirkman, „și de multe ori am refuzat, dar întotdeauna am găsit fotografia culinară foarte interesantă. Este creativă și provocatoare, așa că, atunci când primesc o ofertă, mă bucur”.

Specializată în portrete, Kate are frecvent sesiuni foto de branding personal pentru clienți, inclusiv bucătari și nutriționiști. Dacă la aceasta se adaugă trecutul ei în domeniul artelor plastice și ochiul pentru detalii, atunci fotografia culinară se potrivește în mod natural. Atât de mult, încât acum conduce și un site de fotografie culinară, foodbylumiere.co.uk.

„Unul dintre lucrurile care mă atrag”, continuă ea, „este complexitatea fotografiei culinare. Poate părea simplă, dar sunt foarte multe lucruri de făcut, atât din punct de vedere tehnic, cât și estetic. La cel mai înalt nivel, s-ar putea să ai un stilist culinar și altul de recuzită, dar, de obicei, te ocupi singur de stil. Compoziția și teoria culorilor sunt foarte importante, la fel și iluminarea. Unele imagini sunt neaglomerate, altele au o mare complexitate, ceea ce înseamnă că, de la un fel de mâncare la altul și de la un restaurant la altul, fiecare poveste culinară este unică.”

Un proiect recent la care Kate a lucrat a fost pentru „un minunat gastro-pub numit The Hundred. O problemă ridicată de acest proiect a fost influența creatorilor culinari care apare în orice filmare”, explică Kate. „E posibil să-ți dorești să fotografiezi într-un anumit mod care să reflecte stilul tău”, adaugă ea, „dar maestrul-bucătar sau stilistul vor avea propriile idei. În acest caz, au dorit o simplitate deplină, cu totul la vedere și nimic în cadru care să defavorizeze mâncarea. În plus, au vrut să folosească mesele și pereții pubului, pentru a-i da un aer holistic.”

Kate a fotografiat o serie de compoziții de sus și din unghiuri mai obișnuite, precum și interiorul restaurantului. În ce privește compozițiile, „stilul „de ansamblu” a devenit foarte popular”, spune ea, „și este probabil cel mai important pentru multe ședințe foto. Îl vedeți foarte des pe rețelele de socializare și motivele sunt clare: este îndrăzneț și izbitor, are un fundal deja pregătit pe blatul mesei și vă permite să vă jucați cu cadrul în mod creativ”. Singurul moment în care nu funcționează este atunci când preparatul este „la înălțime”, spune ea amuzată, „așa că, dacă este vorba de un burger impunător sau de o grămadă de vafe, trebuie să schimbi."

„Pentru cadrele de ansamblu”, continuă ea, „îmi montez Sony Alpha 7R IV pe un dispozitiv făcut în casă, așezat pe două suporturi de lumină. Oferă mai multă stabilitate și flexibilitate decât trepiedul. Conectez camera la un ecran sau la un laptop și compun cadrul astfel, mutând subiectul în poziția optimă, nu camera. Trecerea la o vedere mai specifică omului, de la aproximativ 20-45º, este, de fapt, mai înșelătoare”, continuă ea, „deoarece astfel intră în joc o mai mare parte a încăperii și, desigur, tot ceea ce se află în cadru trebuie să fie iluminat sau stilizat.”

În ceea ce privește focalizarea, Kate preferă să lucreze manual, folosind funcția de accentuare a zonelor de focalizat oferită de Sony Alpha 7R IV, „iar noi folosim foarte des calculatoarele de adâncime a câmpului pentru a stabili în ce proporție subiectul trebuie să fie prezentat cu claritate. De obicei, lucrez cu FE 50 mm f/2.8 Macro, deoarece este mic și ușor, dar cu deschidere largă, astfel încât focalizarea poate fi foarte superficială. În mod ideal, îmi place să focalizez 90% din subiect, cum ar fi cea mai mare parte a farfuriei și a tacâmurilor, precum și mâncarea, așa că este normal să reduc puțin focalizarea, dar nu este o problemă cu camera blocată.”

„Un alt lucru minunat legat de utilizarea camerei Alpha 7R IV”, continuă Kate, „este convingerea că, datorită rezoluției de 60,2 megapixeli, pot face o singură fotografie a unui preparat din care să decupez mai multe compoziții. Combinată cu cele mai mici ISO-uri, această rezoluție permite realizarea unor printuri uimitoare, iar acest lucru este important, deoarece multe dintre aceste imagini vor fi destinate paginilor de revistă sau meniurilor, unde claritatea este primordială.”

Ceva important de urmărit sunt reflecțiile. „Dacă nu ești atent, poate fi un coșmar”, exclamă Kate, „deoarece imprimă un contrast dur și urât fotografiilor, îndepărtând privirea de la mâncare. Pentru a rezolva această problemă, folosim modificatori de atenuare, cum ar fi softboxurile, dar alegem și tacâmuri și farfurii mate sau cu patină bogată. Cu siguranță nu se recomandă să reglezi poziția luminii pe baza reflexiilor, ci doar aspectele optime pentru subiect. Dacă nu reușești, poți folosi spray-uri matifiante pentru a îndepărta strălucirea, dar nu mânca nimic ce a stat pe un asemenea strat!”

Kate spune că o mare parte a succesului în acest caz constă în valorificarea la maximum a funcției de vizualizare în timp real live a camerei. „Având în vedere că imaginea rezultată depinde exclusiv de senzor”, spune ea, „nu numai că pot face schimbări de expunere și focalizare mai ușor, dar, având și camera pe un trepied sau pe un suport, pot să folosesc lumini continue în loc de bliț, ceea ce mă ajută enorm să vizualizez iluminarea. De fapt, singurul moment în care obișnuim să folosim blițurile este atunci când trebuie să înghețăm detaliile, cum ar fi fotografierea mâncării care se toarnă sau dacă scuturăm zahărul pudră în aer!”.

„Obișnuiesc să păstrez o iluminare cât mai naturală”, continuă ea, „dar și să pun în evidență forma și textura preparatelor. Bineînțeles, este foarte asemănător cu iluminatul tradițional pentru natură statică, deci opusul a ceea ce aș folosi frecvent pentru portrete. Dacă împingi lumina din față, aceasta poate părea foarte plată, dar aici evidențierea și umbra sunt mult mai importante, așa că, de multe ori, iluminez mai mult din lateral sau din spate. Iar dacă este vorba despre un subiect translucid, optez pentru o iluminare completă din spate și folosesc reflectoare sau planșe albe pentru umplere.”

„Dar, ca la orice subiect", conchide ea, „cel mai important lucru este să îți dezvolți propriul stil. Trebuie să știi cum vrei să o faci, iar preferința mea este stilul mai întunecat; să mă joc cu contrastul, lumina și umbra. Este în regulă dacă clientul vrea altceva, trebuie doar să știi să te adaptezi. În cele din urmă, totul se rezumă la a face mâncarea să arate suficient de bine pentru a fi mâncată, iar după ce termini, exact asta poți face. Așa că acest motiv este cu siguranță printre cele mai bune pentru a o face!”