„Când vorbesc despre reptile, amfibieni, insecte și păianjeni, foarte adesea oamenii spun că sunt creaturi urâte”, spune Javier, „dar după ce văd fotografii de aproape cu acestea, sper că pot vedea cât de frumoase sunt într-adevăr.”
Discutăm despre fotografiile macro ale lui Javier, un fotograf laureat, și mai ales despre factorii care ce îl determină să aleagă subiecți atât de inediți: broaște, păianjeni și scorpioni. Totul se reduce la educație, spune el. Sau, mai precis, la dorința de a educa alte persoane.
Pentru unele persoane, „iubirea” ar putea fi un termen exagerat, dar schimbarea modului în care oamenii văd aceste creaturi este suficientă pentru a face diferența. Acest lucru este valabil mai ales în cazul conservării, care, la fel ca în cazul tuturor biologilor, este un subiect important pentru Javier. Un proiect aproape de inima sa este „Meet Your Neighbors” (Faceți cunoștință cu vecinii), care arată oamenilor creaturile uimitoare care trăiesc în jurul lor, prin puterea fotografiei.
„Nu conservi lucrurile pe care le urăști”, explică el, „și acesta este sentimentul pe care încercăm să-l eradicăm; pentru a schimba modul în care oamenii gândesc, pentru ca ei să aibă mai multă grijă de lumea din jurul lor. Când văd un șarpe sau un păianjen fotografiat într-un mod frumos și care reflectă comportamentul natural al creaturii, în loc să-l ucidă, vor încerca să-l conserve și să-l trateze cu respect. Fotografia are puterea de a face acest lucru”.
Ideea biologică a comportamentului învățat și trăsăturile pe care le deprindem de-a lungul vieții sunt cu adevărat importante în această privință. Nu este doar o idee pe care Javier încearcă să o insufle celorlalți, ci și un principiu care a contribuit la formarea sa ca om și ca profesionist. „Reacțiile noastre față de aceste tipuri de animale”, explică el, „se leagă mult mai mult de grijă decât de natură. Dacă vizitezi pădurea tropicală, vei vedea copii care se joacă cu tarantule și scorpioni; ei nu se tem, dar tratează animalele cu respect. Pe de altă parte, dacă cresc într-un mediu în care părinții le spun: „nu te apropia, e periculos”, cum te poți aștepta să se comporte altfel la rândul lor?”
Propriul comportament învățat al lui Javier l-a împins să devină fascinat de creaturile din jurul lui, încă de mic. Crescând în mediul rural din Spania, s-a aflat întotdeauna aproape de fauna sălbatică. La 14 ani, părinții i-au dat o cameră digitală mică, pentru a-și înregistra interesul, iar ceea ce urmat a fost firesc. La vârsta de 18 ani, a început să fotografieze cu un SLR și un obiectiv macro dedicat și s-a apropiat și mai mult de subiect prin detaliile incredibile pe care le-a descoperit la acesta. În facultate a studiat biologia, iar după absolvire s-a ocupat cu normă întreagă de fotografierea faunei sălbatice.
Experiența sa în biologie îl ajută în ceea ce face acum? „Cu siguranță mă ajută să fiu răbdător”, râde el, „pentru că o mare parte din lucrul în biologie se leagă de așteptarea observării unei reacții sau unui comportament din partea subiectului pe care îl studiezi... și pe care îl poți înregistra apoi. Dacă ești un biolog care lucrează într-un laborator, poți înregistra date, dar dacă ești un zoolog de teren, așa cum sunt eu, datele sunt reflectate într-o fotografie. Ca biolog, cauți povești și subiecte interesante; ajungi în locuri uimitoare și găsești specii care nu au fost studiate niciodată și poți transmite ceea ce înveți.”
Înregistrarea comportamentului este esențială pentru ceea ce încearcă Javier să realizeze prin imaginile sale, iar pentru el succesul vine atunci când poate combina acest lucru cu un estetism pur; un moment minunat, combinat cu o compoziție superbă și cu o lumină desăvârșită.
„Din perspectiva mea, cele mai bune fotografii pe care le-am realizat au fost cele care reflectă acțiuni sau comportamente ale subiectului, dar și în care se poate observa frumusețea. Trebuie să existe o combinație între aceste două aspecte.”
Problema, continuă el, „este că aproape oricine poate realiza o imagine suficient de frumoasă în aceste zile; ceea ce încerc să fac este să înregistrez ceva important. Din nou, este importantă experiență mea de biolog, care mă ajută să înțeleg subiectul și să prezic ce se va întâmpla în continuare, să surprind un moment definitoriu.”
Aceasta ne aduce la recentul său succes în concursul Fotograful anului din 2018, categoria Animale sălbatice, unde a obținut pemiul pentru portofoliu. Printre imagini, una dintre cele mai impresionante este Mother Defender (Mama protectoare), un portret al unei mame din specia săritor de copac, cu lungimea de circa 1 cm, care își apăra puiul pe partea inferioară a unei tulpini, folosind proeminența păroasă de pe spatele său pentru a respinge atacatorii. Javier consideră că este cel mai atrăgător set de imagini din portofoliul său, care surprinde combinația de natură și frumusețe pe care și-o dorește. „Sunt mândru de ele deoarece reprezintă combinația ideală, un moment unic din viața subiectului, imortalizat într-un mod semnificativ.”
El a fost deosebit de încântat să câștige la categoria Portofoliu și simte că această victorie îi dă aripi să facă ceva mai măreț. El explică: „Pentru mine, este una dintre cele mai importante categorii din concurs; poți crea o poveste sau poți lucra cu un anumit subiect pentru o perioadă mai lungă de timp. Oameni pe care îi respect, cum sunt cei care au filmat pentru National Geographic, au câștigat la rândul lor premiul pentru Portofoliu, așa că este o mare onoare pentru mine.”
Cu cât obiectivul este mai lung, cu atât este mai puțin probabil ca acesta să deranjeze un subiect sperios, iar Javier își alege în mod corespunzător obiectivul, apelând atât la FE 50mm f/2.8 Macro, cât și la FE 90mm f/2.8 Macro pe modelul său α7R III. „Acestea sunt obiectivele pe care le folosesc cel mai des, dar, desigur, depinde în totalitate de subiect. Înălțimea suplimentară de 90 mm poate fi foarte utilă, dar folosesc și obiectivul FE 28mm f/2 când vreau să surprind un animal în mediul său. Modelul FE 100-400mm f/4.5-5.6 GM este, de asemenea, excelent, deoarece focalizează puțin sub un metru, ceea ce îmi dă posibilitatea să filmez subiecte precum fluturi, deși îl folosesc și pentru păsări, mamifere și creaturi mai mari.”
În același fel, el se bucură de modul de fotografiere în serie la 10 cps al aparatului α7R III și de funcția de fotografiere silențioasă, care elimină practic zgomotul declanșatorului. Aceste funcții, spune el, sunt perfecte pentru a face față faunei sperioase, deoarece „combinația dintre o rată de cadre mare și lipsa zgomotului înseamnă că poți surprinde doar momentul pe care îl cauți. De asemenea, am găsit foarte util vizorul electronic, mai ales pentru fotografiile macro cu adâncime foarte mică a câmpului, deoarece pot folosi zona de urmărire a focalizării din vizor și mă pot asigura că subiectul este perfect clar. Și nu ezit deloc să apelez la valori ISO mai mari. Știu că aparatul îmi va oferi o calitate bună.”
A ajuns în situații primejdioase din dorința de a studia acest comportament? Sau s-a apropiat periculos de mult de un subiect amenințător? „Este adevărat că multe reptile și insecte sunt veninoase”, explică Javier, „dar nu sunt periculoase dacă le respecți. Doar atunci când oamenii încearcă să le atingă, ele simt amenințarea și vor ataca. Nu te vor mușca doar pentru distracție. Astfel, ne putem da seama că de fapt persoana este cea periculoasă. Pe teren, mi-e teamă doar de oameni, nu de animale!”
„Pentru a conserva, mai întâi trebuie să știm și să iubim ceea ce putem pierde, iar fotografia este un instrument util pentru a sensibiliza și a arăta ceea ce ne înconjoară. Cu ajutorul camerei mele încerc să prezint animalele în cea mai pură formă a lor, din punct de vedere biologic și în același timp, artistic”
