Lupta pentru pădure

Cu o cameră Sony Alpha 7R III în mână, adânc în pădurea Mau din Kenya, fotograful de documentare Alessandro Grassani este pe cale să realizeze portretul lui Babu Maua. Acest membru al tribului Ogiek, în vârstă de 76 de ani, îmbrăcat în haine tradiționale în cel mai izolat și mai sacru loc din pădure, îndeplinește un ritual în onoarea spiritelor pădurii. Se speră că, prin aceasta, comunitatea va avea parte de un bun sezon ploios și de o bună recoltă. Este un gest simbolic în fața unor provocări foarte reale.

Portretul urmează să fie folosit pentru un calendar intitulat „Climate Change Heroes” (Eroii schimbărilor climatice), promovat de un ONG italian, iar pentru Alessandro este începutul unei povești impresionante. Pe parcursul timpului petrecut împreună, explică el, „Babu Maua mi-a spus cât de importantă este pădurea pentru comunitatea Ogiek. Este casa lor, locul în care trăiesc, și le oferă mai mult decât hrană și animale pe care le vânează – este și cea mai importantă sursă de plante medicinale”.

Soarta pădurii tribului Ogiek este pe muchie de cuțit, între despădurire și conservare ecologică. Cea mai mare pădure montană din Africa de Est, este și cel mai important rezervor de apă din Kenya, circa 130 de milioane de oameni depinzând de apa din aceste râuri. Dar astăzi, pădurea ocupă un sfert din suprafața inițială, fiind devorată fără milă pentru a produce lemne de foc și teren agricol pentru companii multinaționale străine. Pentru a combate aceste lucruri, ONG-ul Mani Tese și Universitatea din Milano susțin drepturile tribului Ogiek și se implică în lupta împotriva despăduririi prin poiecte sustenabile, manifestându-și susținerea în același timp pentru drepturile acestora ca proprietari și administratori ai pământurilor lor ancestrale.

Pe lângă proiectul său legat de portrete, timp de trei săptămâni, Alessandro s-a ocupat și de documentarea acestei lupte pentru inima pădurii Mau. „În ceea ce mă privește, o poveste spusă cu ajutorul camerei”, explică el, „înseamnă să dezvălui ce se petrece, dar fără a arăta realitatea prea direct. Cred că o fotografie – chiar și în domeniul documentar – nu trebuie să încerce să dea lecții prea mult, deoarece își poate pierde personalitatea. Este esențial să intrige și să stârnească privitorul, să aprofundeze semnificația astfel încât acesta să-și dorească să vadă mai mult și să fie atras de idee”. Deoarece însoțește imaginile cu povești și mărturii ale persoanelor pe care le fotografiază, abordarea lui Alessandro asigură o expunere completă și impresionantă.

Cu camera sa Sony Alpha 7R III, a utilizat un singur obiectiv: FE de 24-70 mm la f/4 ZA OSS. Și-a standardizat imaginea pentru a oferi un echilibru estetic mai bun proiectului, „dar, mai important”, spune el, „este faptul că acest obiectiv te forțează să te apropii foarte mult de cei pe care îi fotografiezi. Te forțează să ai un schimb și o experiență mai umane, așa că trebuie să existe încredere între fotograf și subiect, iar acest lucru îl poți vedea în imaginile finale.

Pe lângă aceasta, capacitatea camerei Alpha 7R III „de a se fixa pe subiecți în condiții extreme de iluminare fără a fi nevoie să utilizez iluminatorul de focalizare automată a fost vitală. Nu pot risca să compromit intimitatea acestor momente și efectul pe care l-ar avea asupra imaginilor”, explică el, „iar în combinație cu capacitatea camerei Alpha 7R III de a fotografia în mod total silențios, am reușit să păstrez și să surprind atmosfera intactă, fără să invadez spațiul personal al celor care nu erau obișnuiți să fie fotografiați. Caracteristicile precum ecranul LCD rabatabil mă ajută să dau profunzime și să schimb perspectiva imaginilor mele”.

Deoarece a locuit și a lucrat mai multe săptămâni într-un mediu tropical, Alessandro s-a bazat și pe impresionanta etanșeizare rezistentă la intemperii a camerei Alpha 7R III și pe bateriile cu autonomie ridicată ale acesteia. „Locațiile din pădure au atins altitudini de peste 3.000 m deasupra nivelului mării”, își amintește el, „și era o umiditate puternică, ploi torențiale continue și nopți petrecute în corturi unde nu era posibilă reîncărcarea bateriilor. Am plecat cu doar patru baterii și fiecare a avut o autonomie de una-două zile, astfel că am avut la dispoziție o săptămână între încărcări, ceea ce este indispensabil pentru proiecte de acest gen”.

Fiind martor al luptei tribului Ogiek împotriva despăduririi, precum și al eforturilor Serviciului Silvic Kenyan, a surprins în mod inevitabil eșecurile ca parte a poveștii aflate în desfășurare. Văzând foc și fum de la o depărtare de câțiva kilometri și ajungând în locuri din pădure în care a mai rămas doar pământ pârjolit, unele imagini exprimă perfect frustrarea soldaților care se luptă cu un inamic invizibil mult mai puternic, ajungând deseori prea târziu.

Dar există și speranță. „Fotografia a fost întotdeauna un instrument puternic pentru creșterea gradului de sensibilizare”, conchide Alessandro, „și, din punct de vedere istoric, fotografii de documentare au reușit întotdeauna să sensibilizeze și să pună presiune, prin imaginile lor, mai întâi pe opinia publică și apoi pe clasa politică, pentru a impune reforme și schimbări. Atunci când iau camera în mână, îmi place să știu că eu continui această tradiție și aceste idealuri, chiar și în era internetului și a rețelelor de socializare. Mă duce în locuri precum pădurea Mau, unde, să sperăm, imaginile mele pot juca un rol pentru a face diferența”.