Când am vorbit cu Andrea Frazzetta, tocmai fusese cuprins de sentimentul râvnit de toți fotografii: avea certitudinea unei noi lucrări.
Andrea știe că imaginea reprezentativă pentru proiect este aceea în care un miner înaintează cu greu în vulcanul Ijen din Indonezia și se ivește din întunericul tot mai accentuat și din fumul sulfuros, purtând pentru orientare doar o lanternă frontală. „Mi-am dorit cu tot dinadinsul să prind minerii înconjurați de fum”, ne explică el, „deoarece acești oameni dispar atât fizic, cât și metaforic; progresul ne ajunge din urmă și ei vor dispărea odată cu această muncă. Este o viață grea și condițiile sunt dure, dar este moștenirea lor, povestea lor. Am vrut să surprind acel simbolism al culturii lor pe cale de dispariție și am găsit momentul perfect. Mi-am dat seama că această imagine va fi reprezentativă, piesa centrală a reportajului. Te simți extraordinar când obții așa ceva!”
Să revenim. De ce este menționat Andrea aici? Reportajul său fotografic, „Sulfur Road” a fost comandat de National Geographic Traveller și face parte din proiectul mai amplu denumit „Beyond”.
„Proiectul Beyond nu urmărește altceva decât relația dintre om și mediu. Mai exact”, adaugă el pe un ton prevestitor „cu mediul extrem.”
Proiectul „Beyond” a debutat cu o lucrare pentru New York Times, care a vizat vasta depresiune Danakil din Etiopia, o regiune cu plăci tectonice în continuă deplasare, care formează o crustă subțire, de 5 km, peste măruntaiele fierbinți ale Pământului; un deșert uriaș cu sare, lacuri în culori psihedelice, vulcani activi și temperaturi letale, de 50ºC.
În condiții extreme ca acestea, este esențial ca Andrea să aibă kitul potrivit. Pentru lucrarea Sulphur Road a folosit corpurile α7R II și α7S II, extraordinare în ce privește calitatea imaginii și greutatea redusă pe care le oferă. Însă, proiectul lui Andrea nu viza doar elementele fizice ale Pământului, ci și oamenii care trăiesc și muncesc acolo. „Pentru mine, ca fotojurnalist”, ne explică el, „problemele de mediu sunt primordiale și totul se rezumă la combaterea lor. Avem ceva de învățat. Deoarece planeta se schimbă atât de rapid, poate avem ceva de învățat despre supraviețuire de la acești oameni.”
Andrea a trebuit să se apropie de mineri după ce i-a fost însărcinat proiectul „Sulfur Road”. Ca în cazul majorității fotojurnaliștilor, primul pas a fost să angajeze un ghid local sau un „pilot“. „Cât de experimentat ai fi, nu trebuie să uiți niciodată că tot turist ești. Ajungi din Europa într-o cultură foarte diferită și ai la dispoziție cam două săptămâni pentru a termina reportajul.” Nevoia de a crea o legătură cu subiecții pe care-i fotografiază influențează alegerea kitului, Andrea folosind două tipuri de zoom care să-l ajute să închege această relație. „Folosesc obiectivele 16-35mm f/2.8 și 24-70mm f/2.8, deoarece îmi reprezintă aproape întreaga carieră! Însă, uneori folosesc și obiectivul 35mm f/2.8 FE Zeiss Sonnar T*, care este uluitor de precis, mic și ușor. Nu folosesc niciodată obiective lungi, deoarece lucrările mele implică apropierea și implicarea în reportaj.”
Ghidul lui Andrea pentru sesiunea foto a fost un vulcanolog care este și fotograf amator. Astfel, a înțeles foarte bine cerințele, însă, oricât de importantă este planificarea „niciodată nu știi ce vei găsi pe teren.”
Ca să faci acest lucru, ne-a spus el, trebuie să ai capacitatea să reacționezi rapid și să accepți imprevizibilul. „Am vrut s[ fiu sus pe vulcan din prima zi, dar a fost imposibil, deoarece a plouat. Am schimbat planul, ceea ce a fost de un real folos, deoarece a trebuit să petrecem timp în satul minerilor, și să vorbim cu ei în casele lor. În a doua sau a treia seară ne-am dus la mină, urcând în urma unui miner pe vulcan și apoi coborând în crater.” Răsplata a fost uriașă, deoarece în aceste locuri a fotografiat Andrea. „A fost foarte important acest timp petrecut cu oamenii, deoarece ne-am apropiat de ei ;i au reacționat mai bine; nu este ceva nou în reportaj, dar funcționează!”
Pe înserat, într-un vulcan activ, Andrea a fost cuprins de fum bolborosind, în timp ce minerii cărau în sus coșuri încărcate cu sulf, dinspre lacul de pe planșeul craterului. Pe lângă faptul că este neprimitor, acest mediu poate fi accesat doar în urma unei ascensiuni de 2745 m și a unei coborâri de 914 m în crater. Nu-i chiar o ascensiune plăcută, cu o geantă pentru cameră arhiplină după tine, nu-i așa? „Deloc”, răspunde Andrea râzând, „dar cele două camere foto Sony Alpha pe care le iau cu mine pentru lucrări simplifică totul.”
I-am cerut detalii despre fotografierea într-un mediu atât de întunecat și de dinamic.
„Fotografiile esențiale cu minerii învăluiți de fum au fost făcute toate în lumină foarte scăzută”, ne-a explicat Andrea, „și a trebuit să surprind această atmosferă. Astfel, majoritatea au fost făcute la ISO 6.400 și 12.800. Uneori chiar folosesc un singur bliț detașat de cameră, dar în această situație ar fi neutralizat starea de spirit. Astfel, prefer să fotografiez în câmp deschis la f/2.8 și să folosesc aceste valori ISO ridicate.”
Ce părere ai avut despre sesiunea foto la finalul ei? „Rezultatele au fost incredibile: forțarea limitelor camerei a fost un experiment reușit.”
„Pentru mine, fotografia reprezintă un instrument ideal pentru explorare. Un mod de a descoperi lumea, alte persoane și o mai mare parte din mine”
