Un loc în inimă

„Din punctul meu de vedere”, explică fotograful profesionist Massimo Siragusa, „spațiile care ne înconjoară sunt un fel de scenă. Interacționăm cu ele și se formează relații. Acestea sunt conexiuni unu la unu și fiecare dintre noi vede clădirea și locul în mod individual. Însă este o legătură bidirecțională, deoarece, în măsura în care aceste spații ne afectează viața, noi înșine, la rândul nostru, le determinăm și le modificăm. În fotografia mea, încerc să identific și să înțeleg această relație.”

Pentru acest proiect, Massimo a surprins campusul Universității Bocconi din Milano cu camera sa de încredere Sony Alpha 7R IV. „Această sarcină din partea editurii Rizzoli International”, ne spune el, „a fost de a crea o carte care să detalieze identitatea campusului și relația acestuia cu Milano. Am petrecut mai mult de două săptămâni fotografiind între iunie și septembrie, iar faptul că am avut la dispoziție această perioadă de timp a fost important, deoarece m-a ajutat să îmi construiesc propria relație cu locul.”

Fotografierea campusului, înființat în 1902 și caracterizat de o combinație uimitoare de stiluri arhitecturale, i-a oferit lui Massimo timpul necesar pentru „a empatiza cu spiritul locului și atmosfera care domină”, spune el. „Uneori, se poate face imediat acest lucru cu un anumit loc, dar în cazul acestuia, de fiecare dată când l-am vizitat, am descoperit aspecte diferite. Desigur, locurile se schimbă, dar și perspectiva noastră se schimbă și le vedem diferit, fie că este vorba de lumini diferite, de stări de spirit sau chiar de momente diferite din viața noastră.”

În ceea ce privește lumina, un exemplu în acest sens este fotografia lui Massimo realizată în fața uneia dintre sălile de lectură din campus, aproape de apusul soarelui. „Era important să evidențiez opera de artă din spațiul exterior”, explică el, „dar, în același timp, am vrut să ilustrez structura clădirii. Am ales să fotografiez în apropierea amurgului, pentru a putea contrasta lămpile clădirii cu lumina naturală din ce în ce mai slabă a zilei. Întotdeauna îmi place să lucrez astfel, folosind doar ceea ce există în scenă, păstrând naturalețea și fără a adăuga blițuri sau lumini LED.”

Massimo spune că această posibilitate este dată de gama dinamică extraordinară a senzorului camerei sale Sony Alpha. „Folosesc un Sony Alpha 7R IV”, explică el, „și indiferent dacă fotografiez un exterior privind înăuntru sau un interior privind afară, una dintre sarcinile principale este să echilibrez umbrele adânci și elementele luminate puternic. O zonă nu poate să o domine pe cealaltă, altfel nu va arăta așa cum o vezi în viața reală, iar sentimentul locului se pierde. Dar gama dinamică largă a imaginilor Sony face ca acest lucru să fie ușor, chiar și atunci când contrastul este atât de ridicat.”

Atunci când fotografiez în modul „prioritate diafragmă” și folosesc cea mai largă măsurătoare multizonală, „remarc că rezultatele sunt foarte echilibrate, chiar și în condiții de lumină dificilă”, continuă el, „și lucrez întotdeauna cu diafragma oprită la f/16 sau f/22 pentru a include adâncimea maximă a câmpului. Desigur, acest lucru înseamnă că trebuie să lucrez de pe un trepied pentru a păstra detaliile cât mai clare, însă, deoarece Sony Alpha 7R IV este atât de ușor, pot folosi și un trepied mai mic și mai ușor.”

Massimo folosește, de asemenea, sistemul de fotografiere multiplă cu deplasare de pixeli al modelului Alpha 7R IV, care îi oferă „o definiție de neegalat, perfectă pentru a evidenția textura unor clădiri. Este o cameră cu adevărat excepțională”, explică el.

În ceea ce privește compoziția, există o mulțime de factori de luat în considerare și aici. „Unul dintre cele mai importante lucruri este să menții camera paralelă cu solul”, explică Massimo. „Această poziție aliniată înseamnă că liniile arhitecturale nu sunt distorsionate și sunt menținute verticale. Poate fi dificil și, în unele cazuri, mă urc pe o clădire în fața subiectului meu pentru a menține liniile drepte.”

Atunci când se decide asupra conținutului scenei, „doar uneori sunt importante figurile umane”, continuă el. „Imaginile de spații deschise pot beneficia de elemente de umanitate, deoarece acestea dau scara necesară. Dar, pentru mine, o persoană ar trebui să fie întotdeauna în fundal, în raport cu locul sau clădirile în sine, niciodată în centru. În acest tip de imagini, oamenii joacă doar un rol în stabilirea acelei relații cu un loc.”

Când vine vorba de obiective, Massimo preferă o combinație de obiective cu distanță focală fixă și zoomuri pentru lucrările sale de arhitectură. „Folosesc adesea FE 24-70 mm f/4 ZA OSS”, spune el, „care îmi permite opțiuni de încadrare combinate cu o claritate incredibilă. De asemenea, am inclus recent în trusa mea obiectivele Sony G 24 mm, 40 mm și 50 mm. Acuitatea acestor obiective este excepțională, mai ales dacă iei în considerare cât de portabile sunt. Acum, dacă Sony ar face un obiectiv „shift”, l-aș cumpăra imediat și pe acela!”.