Seria mea de portrete face parte dintr-un proiect de reportaj despre tribul Kipsigis, pe care l-am realizat pentru publicația canadiană Le Devoir alături de jurnalista Anne-Marie Provost. Mi-am găsit inspirația pentru a realiza portrete ale unor persoane angajate pe deplin în lupta pentru comunitatea lor și justiție istorică.
Folosirea luminii naturale în avantajul fotografului
Atunci când fotografiezi în mijlocul zilei în Africa sau oriunde altundeva, soarele este sus pe cer și strălucește puternic. Această lumină de deasupra capului creează portrete cu contrast ridicat, neatrăgătoare, așa că îmi aduc subiecții în interior ori de câte ori am ocazia. În loc să mă bazez pe lumina care vine direct de la soare, folosesc lumina care pătrunde printr-o fereastră pentru a crea un stil de iluminare clarobscur mai clasic, pictural.
Îmi place cum această lumină mai blândă, dar directă, poate scoate la iveală și ascunde fizionomia, trăsăturile faciale ale unei persoane, creând un mister și spunând o poveste care amplifică încărcătura emoțională a imaginii.
Folosirea unui obiectiv cu distanță focală fixă
Pe camera mea Alpha 7 IV o să găsești montate obiectivele Sony Sonnar T* FE 55mm f/1.8 ZA sau FE 35mm f/1.4 G Master. Folosesc obiectivul de 35 mm pentru cea mai mare parte a activității de reportaj, iar pe cel de 55 mm pentru fotografiile de tip portret și cele de detaliu. Utilizarea unui obiectiv cu distanță focală fixă în locul unuia cu zoom mă ajută să am întotdeauna în minte imaginea și poziția mea în cazul unei situații noi. Prin această limitare autoimpusă, utilizarea echipamentului se face cu naturalețe și am posibilitatea să mă concentrez pe momentul, emoția, povestea și oamenii care mă însoțesc.
Mai multe obiective, un echipament mai greu și mai voluminos ar putea constitui o barieră între mine și oamenii pe care îi fotografiez.
Utilizarea focalizării automate continue ca ajutor la reîncadrare
Focalizarea automată a camerei Alpha 7 IV, de fapt a tuturor camerelor Sony Alpha, este atât de precisă, chiar și la lumină scăzută, încât este incredibil de ușor să fotografiezi știind cu certitudine că ochii subiectului vor fi focalizați. Atunci când folosesc focalizarea continuă, obiectivul rămâne fixat pe subiect, iar eu pot să mă mișc împrejur, să mă uit cum cade lumina pe chipul subiectului și să găsesc compoziția optimă.
Expunere manuală pentru zonele luminoase
De când am pus prima oară mâna pe o cameră, am fotografiat mereu cu modul complet de expunere manuală. Cu timpul, alegerea diafragmei, timpului de expunere și sensibilității ISO a devenit total instinctivă și rapidă.
În astfel de situații de clarobscur, setez expunerea pentru părțile cele mai luminoase ale imaginii, astfel încât să nu ard zonele luminoase până la alb pur, ci să păstrez detaliile și textura în întreaga imagine. Îmi place să am un timp de expunere de peste f/5,6 când fotografiez în interior și să ajustez celelalte setări în funcție de acesta. În situațiile în care subiectul pozează pentru portret, timpul de expunere poate fi relativ mare pentru că nu va exista estompare cauzată de mișcarea subiectului.
Folosirea SteadyShot în locul unui trepied
Când lucrezi ca fotojurnalist, este esențial ca echipamentul pe care îl iei pe teren să fie cât mai ușor. Am la mine cele două camere Sony Alpha și un notebook, dar nu car niciun trepied sau altceva care să stabilizeze camera. Fotografiez de multe ori în interiorul unor spații mici, cum ar fi în corturi, unde un trepied ar crea aglomerare și ar fi inutil. În schimb, am încredere că funcția integrată de stabilizare a imaginii SteadyShot va contracara tremurul camerei. De asemenea, mă pot bizui pe senzorul camerei mele Sony pentru a fotografia la sensibilitate ridicată, fără a renunța la calitate și detalii. Având aceste două caracteristici ale camerei Alpha 7 IV, nu mai e nevoie să iau cu mine trepiedul.
Esența poveștii se ascunde în detalii
Când am văzut pentru prima dată imaginile imprimate în format mare, am fost uimită de abundența de detalii din zonele umbrite și de lipsa pierderilor din zonele luminoase. Datorită dimensiunii printurilor, chipurile erau ca în realitate. Puteam să văd toate detaliile, chiar și porii de la suprafața pielii. Aceste detalii surprinse de senzor au făcut ca portretele din printuri să pară că prind viață și și-au adus contribuția la povestea oamenilor.
