„Fiecare întâlnire cu natura este magică și imprevizibilă”, începe Mathieu Le Lay. „În acele momente, visezi la o imagine perfectă și la secvențe filmate care să redea adevărata forță a momentului. Marea speranță este să reușești să surprinzi exact ceea ce ai simțit atunci. O conexiune irepetabilă.”Regizor și director de imagine care creează filme de un impact vizual uluitor, printr-o legătură intimă, adesea viscerală cu natura, Mathieu a obținut o diplomă în conservarea faunei sălbatice de la Universitatea Salford din Marea Britanie, înainte de a studia la IFFCAM, renumita școală franceză de film documentar dedicat faunei sălbatice. Abordarea sa are la bază autenticitatea, utilizarea luminii naturale și filmarea în condiții extreme pentru a spune poveștile care îl pasionează.

„Înainte de o filmare, sunt întotdeauna bine pregătit”, explică el, „petrec ziua precedentă verificându-mi echipamentul și prognoza, chiar și de două ori; dar faptul că sunt condiții dificile nu înseamnă că voi renunța. De fapt, îmi place să filmez în ploaie, pe vânt sau în condiții de ceață. Savurez aceste momente. Poate fi greu, dar acele medii aspre mă fac să mă simt viu ca cineast.”„Persoanele și animalele pe care le surprind”, continuă acesta, „se află și ele în aceste condiții. Așadar vremea, furtunile, mișcarea norilor și ploaia... fiecare este un instrument valoros pentru a-ți oferi senzația că ești acolo. Asta încerc cu adevărat să împărtășesc. Că toți facem parte din aceeași lume, împărțind aceleași spații, același aer, aceeași liniște. Și asta este adevărata frumusețe a naturii.”

Având în vedere această viziune, nu este de mirare că arta cinematografică a lui Mathieu se concentrează și asupra oamenilor care trăiesc și muncesc în mijlocul naturii. „Oamenii pe care îi documentez au o relație specială cu mediul lor”, dezvăluie el, „iar eu sunt foarte atras de acest mod de viață. Sunt înconjurați de ceea ce iubesc și de ceea ce îi susține.” Prin observarea acestora, Mathieu susține că își perfecționează propria conexiune și abilitate de a fi povestitor.„De exemplu, am urmărit câțiva fotografi de faună sălbatică, documentându-le abordarea pe teren și am observat cât de prezenți și vigilenți sunt. Rămân tăcuți, ascultă, ba chiar și miros și ating mediul în care se află, folosindu-și astfel toate simțurile. Și, cel mai important, au răbdare, așteptând ca un animal să iasă din pădure, de pe creasta unui munte sau din văzduh. Ei înțeleg comportamentul și obiceiurile subiectului pe care îl surprind, reușind astfel să se apropie mai mult de acesta.”

De asemenea, acestuia îi place conexiunea dintre fermieri și animalele lor domestice. „Îmi place să văd acea interacțiune dintre oameni și animalele de care aceștia depind. Cred că prea mulți oameni s-au separat de animale, chiar dacă încă depind de ele. Nu mi se pare că acești oameni și animalele lor mai fac parte din una și aceeași lume.”„Sunt cineast, dar și autor, ceea ce înseamnă că îmi place foarte mult să împărtășesc povești și să creez concepte narative”, continuă el. „Iar când întâlnesc pe cineva, sunt adesea profund mișcat de personalitatea sau de viața sa, într-atât încât simt o dorință imediată de a-i spune povestea mai departe. O simt mai întâi ca ființă umană, nu ca cineast. Ar putea fi un călugăr Yamaguchi care trăiește într-o pădure din Japonia, un cioban din România sau un tâmplar din Montana. Așa că încep imediat să mă gândesc cum să fac asta, cum să încadrez totul și cum să povestesc prin ochii mei.”

În filmele sale, Mathieu apelează la numeroase procedee pentru a transpune aceste povești, alegând adesea compoziții în care oamenii pe care îi documentează să fie foarte mici în cadru. „Acest lucru arată că nimeni nu este mai presus de natură”, spune el, „iar prin plasarea acelor siluete minuscule într-un mediu vast și sălbatic, poți simți cu adevărat vulnerabilitatea ființei umane. Deseori avem impresia că deținem controlul deplin, însă natura ne demonstrează că își va urma cursul indiferent de situație.”„De asemenea, îmi place să mă joc cu lumina pentru a-l face pe spectator parte integrată din acea experiență”, spune acesta. „Spre exemplu, să încep filmul într-un mediu mai întunecat și să ies treptat spre lumină. Am senzația că lumina izvorăște din personajele mele, prin modul în care acestea revarsă înțelegere asupra publicului.”

În ciuda condițiilor aspre de mediu și a temelor dificile pe care le abordez, precum schimbările climatice și pierderea habitatelor, această viziune insuflă o notă de speranță filmelor lui Mathieu. „Cred că munca mea nu mai este atât de alarmistă în prezent”, explică el. „Sau, cel puțin, încerc să fiu mai optimist. Văd schimbările care au loc pretutindeni, așa că este imposibil să nu le amintesc în filmele mele, însă îmi place să scot în evidență frumusețea și să documentez oamenii care manifestă sensibilitate față de lumea noastră naturală.”„Și noi, oamenii, și animalele ne confruntăm cu aceeași problemă a schimbărilor climatice, așa că trebuie să ne adaptăm. Încerc să transmit faptul că lumea se schimbă, dar într-o manieră mai poetică. Vreau să arăt latura pozitivă a adaptării și modurile în care oamenii pot trăi, dacă își doresc acest lucru.”

Mathieu se așteaptă la adaptabilitate și din partea echipamentului său. În prezent, acesta folosește camera digitală de cinema Sony FX9, un instrument de vis pentru orice cineast, dotat cu un senzor 8K și un interval dinamic de 16 stopuri, totul într-un corp cu adevărat ușor și compact. Este o cameră care îi permite să lucreze în orice condiții de iluminare sau locație, spune el.„Așa cum am menționat, încerc întotdeauna să îmi realizez filmele în cel mai autentic mod posibil”, afirmă el. „Încerc să devin invizibil, astfel încât să pot documenta latura reală a naturii. Asta înseamnă să lucrez cu lumina naturală, chiar și atunci când filmezi oameni. Cu siguranță nu vreau să folosesc lămpi, deoarece îmi doresc ca aceștia să fie naturali și să nu «joace un rol». De fapt, pentru a-i înțelege și pentru a crea conexiunea pe care mi-o doresc, trebuie să trăiesc la fel ca ei. Să lucrez pe orice tip de vreme, să dorm sub cerul liber, uneori doar într-un sac de dormit pe vreun vârf de munte.”

„Dimensiunile și greutatea camerei Sony FX9 o fac să nu fie deloc deranjantă”, spune el. „Și nu am nevoie de trepied pentru că sistemul de stabilizare a imaginii este extraordinar și funcționează cu orice obiectiv cu montură PL sau E pe care dorești să-l utilizezi.”„FX9 vine, de asemenea, cu un microfon de tip shotgun foarte bun”, continuă el, „astfel încât să pot surprinde acea senzație de condiții brute și în sunet. Vântul, apa, păsările și mamiferele, totul contribuie la această conexiune. FX9 este un instrument care permite o imersiune totală, aspect vital în arta narațiunii.”În cele din urmă, crede Mathieu că această abordare poate avea un impact? Este posibil ca salvarea lumii să se realizeze prin expunerea acestui tip de frumusețe? „Cred că este esențial să încerci”, încheie Mathieu. „Trebuie să acceptăm faptul că lumea se încălzește rapid. Fiecare furtună pare nouă. Fiecare anotimp se simte diferit de ultimul. Filmele mele sunt o încercare de a găsi o ancoră, un punct de sprijin în această schimbare. Pământul nu este doar un decor, este solul pe care stăm. Când îți vezi viața profund conectată cu pământul, realizezi un lucru foarte clar. Fragilitatea este cea care ne unește. Nu suntem niciodată mai presus de natură.”