Încrederea în proces

„Pentru mine”, spune Frank Doorhof, „fotografia de portret înseamnă 99% comunicare și doar 1% apăsarea declanșatorului. Acest lucru mă diferențiază de un mod de lucru „standard”. Vreau să mă las absorbit de persoana pe care o fotografiez și să îi cunosc personalitatea, muzica sau arta, și vreau ca toate aceste lucruri să rezoneze prin imaginile mele. „Este o abordare care l-a ajutat foarte mult pe Frank în activitatea lui, mai ales atunci când fotografiază celebrități, muzicieni și alți artiști interpreți, conferind imaginilor sale un farmec intim și vibrant. Și o mare parte din această reușită constă în a păstra caracterul natural al acestor interacțiuni. „Nu văd oamenii celebri altfel decât oamenii normali”, explică el. „Da, ei sunt pe scenă pentru a-și câștiga existența, dar sunt totuși oameni ca tine și ca mine. Am descoperit că dacă îi tratez în acest fel îi fac să se simtă mai confortabil, fiind astfel capabili să aibă încredere în mine”, spune Frank.

Desigur, pentru ca un fotograf să investească o parte atât de mare din timp pentru a inspira încredere unui subiect, trebuie să aibă, de asemenea, încredere deplină în camera sa foto. Alegerea de încredere a lui Frank este Sony Alpha 7R IV. „Nu echipamentul face imaginea”, explică el, „dar cu siguranță ajută, mai ales când știi că te poți baza pe el. Cred că ceea ce diferențiază echipamentele Sony este că, atunci când ai nevoie de ele, nu te lasă baltă. Seria Alpha 7R a fost minunată pentru mine, iar cel mai recent corp combină performanțe de ISO ridicat uimitoare cu imagini uriașe de 60 MP. Dacă mai adăugăm și obturatorul silențios, acesta devine un instrument care îmi permite să îmi continui munca fără griji. Nici măcar nu trebuie să mă gândesc la cameră între fotografii.”

Frank își amintește că l-a fotografiat pe pianistul Wibi Soerjadi în timpul unor concerte. „În acele condiții, sunt fericit dacă pot rămâne sub ISO 64000 și, da, mă refer la 64000, deoarece performanța este atât de bună, dar am ajuns până la 102400, iar după procesare, acea fotografie a fost folosită pe un poster A0 uriaș. Este ceva ce ar fi fost de neconceput în urmă cu câțiva ani. Datorită obturatorului silențios, am voie și pe scenă și pot fotografia de la distanță foarte mică artiști precum Wibi. El chiar mi-a trimis un mesaj în timpul pauzei pentru a-mi spune că nu a auzit nimic! Este o încredere între fotograf și subiect care este întărită de tehnologie, pentru că știu că Alpha 7R IV va funcționa perfect chiar și atunci când îl forțez către limită.”

Acest element de încredere se vede clar și răspicat în fotografiile lui Frank, permițându-i să obțină o impresie mai reală a subiecților săi și, de asemenea, să își asume unele riscuri creative pentru a realiza portrete mai intense și mai de impact. „Cred că mulți oameni subestimează importanța ca un artist sau un model să se simtă în largul lui cu fotograful”, explică el. „Ei sunt foarte conștienți de imaginea lor și de cât de importantă este aceasta, așa că, pentru a construi această încredere, mă asigur că primele imagini pe care le facem sunt perfecte în ceea ce privește iluminarea și starea de spirit. Configurarea și testarea luminilor, precum și utilizarea luminometrelor ajută aici și înseamnă că nu se pierde timp sau încredere jucându-se cu setările.” „De asemenea, îi arăt în mod constant subiectului imaginile pe care le obțin”, continuă Frank, „iar dacă nu-i place ceva, mă asigur că știe că am o șterg imediat.”

„În acest fel”, continuă el, „noi, fotografii, avem o mare putere. O poză grozavă poate duce la o creștere fulminantă a carierei cuiva”. Frank își amintește că a pus la cale un plan cu flautistul Nathanael Carré care i-a entuziasmat pe amândoi. „Te-ai aștepta ca muzicienii clasici să prefere un caracter formal, dar el a vrut ceva diferit”, explică Frank. „Am discutat despre numele albumului, despre culorile pe care le vedea în muzică și așa mai departe... Și am ajuns la niște imagini aproape exagerate, cu culori exotice și fum. I-a plăcut poza la fel de mult ca și mie și arată ce se poate întâmpla atunci când faci portrete care sunt personale sau potrivite pentru propriile proiecte.”

Mergând mai departe și continuând să se bucure de încrederea care îi oferă libertate creativă, Frank crede în perpetuarea activității de fotografiere a artiștilor și muzicienilor. „Uneori, această activitate profesională presupune contracte unice ;i pe perioadă limitată”, spune el, „dar, personal, îmi place să continui să fiu implicat în relația cu oamenii pe care îi fotografiez. Acest lucru vorbește despre latura mai umană și socială a fotografiei care îmi place. Prin aceste relații ajungi să realizezi că toți suntem la fel, celebri sau nu. Dacă ești cu adevărat conectat cu cineva în acest fel, o ședință foto va fi mai naturală și mai reală, subiectul tău va iubi să fie în fața camerei, iar portretele tale vor fi cu atât mai bune.”