Născut în timpul izolării cauzate de pandemia din 2020, proiectul „Hueco Mundo” al lui Marco Ronconi este un frumos studiu al asemănărilor dintre două din cele mai dure medii din lume. Marco a realizat proiectul cu cele mai bune camere pentru fotografiere în medii extreme, Sony Alpha 1 și Alpha 9.

„Ideea proiectului a apărut în timpul pandemiei. Simțeam nevoia să evadez psihic și mi-am imaginat călătorii în aceste locuri și scenele pe care le-aș fi surprins. De îndată ce am putut călători, am transformat în realitate imaginile pe care le aveam în minte”, spune Marco.

Marco a mers în două deșerturi. Aceste locuri sunt cât se poate de îndepărtate, dar Marco a găsit o asemănare izbitoare în structura lor fizică și în sentimentul creat de mediul înconjurător.

„Aceste două locuri opuse sunt mai asemănătoare decât ne-am putea imagina. Clima și temperatura pot fi foarte diferite, dar exista o asemănare în ceea ce privește goliciunea și pacea. Spațiile au un efect terapeutic asupra sufletului meu”, spune Marco. „Pacea era exact ceea ce căutam. A fost o vindecare psihică pentru mine.”

Acasă, Marco își folosește rar camera: „Nu sunt un fotograf de zi cu zi. Fotografiez foarte mult într-o călătorie și uneori nu mă ating de cameră timp de câteva luni după aceea. Ori de câte ori iau în mână camera Alpha 1, nu trebuie să mă gândesc la ea. Odată ce cardul de memorie e înăuntru și bateriile sunt încărcate, știu că va funcționa exact așa cum vreau.”

Încrederea lui Marco în camera Alpha 1 face posibilă fotografierea în medii extreme. „În Svalbard, erau -35 ºC, dar totul a mers întotdeauna perfect”, dezvăluie el, „și la fel se întâmplă și la căldură”.

La fel ca mulți alți fotografi care se aventurează în locuri îndepărtate, Marco își ia cu el doar ceea ce are nevoie, dar trebuie să se pregătească pentru diverse situații. „Sunt un tip foarte simplu”, glumește el, „folosesc aproape întotdeauna obiective cu zoom - FE 24-105mm f/4 G OSS, FE 70-200mm f/2.8 GM OSS II și, recent, am adăugat obiectivul FE 100-400mm f/4.5-5.6 GM OSS. În cele din urmă, am obiectivul FE 20mm f/1.8 G. Munca mea se bazează în mare parte pe compoziție, așa că, dacă folosesc obiective cu zoom, sacrific un pic la calitate în comparație cu obiectivele cu distanță focală fixă. Cu toate acestea, un mic sacrificiu îmi permite să am mai multă flexibilitate în compoziție. Fotografiez la setări de diafragmă mai mici, așa că nu am nevoie de diafragmele mari pe care le oferă obiectivele cu distanță focală scumpe. În funcție de ceea ce intenționez să fotografiez, iau cu mine două camere și două sau trei obiective, iar totul încape într-un rucsăcel.”

Deșerturile sterpe de zăpadă și nisip din proiectul cărții „Hueco Mundo” al lui Marco oferă fundalul grafic perfect pentru elementele cheie ale fiecărei imagini.

„E foarte minimalist în ceea ce privește paleta de culori și imaginile”, spune Marco, „M-am inspirat mult timp din picturile tradiționale cu cerneală din Japonia sau China, care prezintă puține elemente și sunt foarte monocrome. În plus, am studiat filosofia orientală, ceea ce se reflectă în munca mea. În Orient, conceptul de goliciune e foarte diferit. E o parte fundamentală a unei imagini sau a unei piese muzicale. În Occident, „goliciunea” este văzută mai degrabă drept ceva negativ, ca și cum ar lipsi ceva. Cred că spațiul și goliciunea sunt esențiale pentru orice compoziție artistică.”

Pentru a crea imagini grafice minimaliste ale animalelor în habitatul lor, Marco forțează expunerea fotografiilor cât de mult posibil. O pătură de zăpadă devine un fundal alb aproape solid în multe dintre fotografiile lui Marco. Funcția care face posibil acest lucru e vizorul electronic al camerei Alpha 1. „Odată ce l-ai încercat, nu mai poți lucra fără el”, spune el despre vizorul electronic. „Simularea expunerii pe care o oferă e esențială pentru mine. Am tendința de a-mi supraexpune imaginile atunci când fotografiez în zăpadă pentru a obține o imagine grafică extrem de luminoasă. Vizorul electronic îmi permite să previzualizez imaginea finală pentru a vedea dacă am obținut expunerea corectă și să mă asigur că nu am luminat excesiv niciun detaliu.”

Există atât de multe imagini incredibile în „Hueco Mundo”, încât Marco nu are o fotografie preferată. „De asta nu particip la concursuri”, dezvăluie el, „mă concentrez mai mult pe fluxul tuturor lucrărilor pe care le-am creat, decât pe o singură imagine.”

Cu toate acestea, Marco își amintește cu drag de unele imagini din momentul în care le-a surprins. „Există o imagine a unei vulpi arctice care aleargă pe un delușor. Lumina era superbă, iar aerul era străbătut de particule de gheață și zăpadă.

A fost un moment frumos, de bucurie.”