De la o cameră albă la alta, Nemanja Maraš își dezvelește sufletul. Seria de autoportrete intitulată „Reflecții” a fost creată în atelierul și în studioul său puternic iluminate, apoi expusă la galeria MONOLOG din Belgrad, care este la fel de radiantă. Nemanja este prezentat în cea mai creativă fază a sa, dar și în mijlocul descoperirii de sine.

Lucrând mulți ani în calitate de fotograf de modă de succes, de-a lungul timpului Nemanja a devenit tot mai interesat de portrete, culminând cu câteva proiecte personale inovatoare. În unul dintre ele și-a examinat prietenii în starea dintre vis și veghe, înfățișându-i „înainte să-și poată pune masca pe care o poartă pentru lume”, își amintește el. În altul a fotografiat balerine când ieșeau de pe scenă, „sfârșite și pline de emoție”.

„La un moment, dat mi-am dat seama că mă pricep mai bine să surprind acea latură autentică a oamenilor, decât fațada pe care o arată lumii”, explică el. „Vreau să arăt oamenii așa cum sunt, iar asta mă include și pe mine. Încerc să lupt cu tendința oamenilor care doresc să fie ceva ce nu sunt sau care se simt vinovați pentru cine sunt. A fi tu însuți poate fi infinit mai atrăgător și mai frumos.”

Cu „Reflecții”, importanța autoportretelor pentru Nemanja este clară. „Sunt o modalitate perfectă de a te cunoaște pe tine însuți și de a te aprecia”, spune el. „De fapt, când am predat fotografia la o școală de dans, le-am folosit ca parte a programei. Pot fi experimentale și provocatoare, ajutând oamenii să-și găsească vocea și să descopere că nu există colaborator mai important decât ei înșiși.”

Așadar, cum a început proiectul „Reflecții”? „A început cu un experiment cu tehnici media mixte, folosind 12 autoportrete”, își amintește el, „doar imagini de bază pe care am desenat, am pictat și am adăugat elemente de colaj. La fel ca multe dintre imaginile din «Reflecții», ideea mi-a venit în timpul unei ședințe de terapie. Terapeutul meu a spus, «ai însemnat mult pentru alții, așa că ai devenit prea mult pentru tine însuți». De aceea am făcut fiecare față diferită, de parcă aș încerca să mă adaptez așteptărilor celorlalți.”

Alte fotografii din proiect îl prezintă defocalizat, ca o siluetă sau cu fața ascunsă ori decupată din cadru, creând sentimentul că identitatea este dinamică și în continuă schimbare. În altă parte, există cadre de apă și piatră, împletite cu portrete, care par niște amintiri proiectate de la creatorul lor. „Am câte o definiție pentru fiecare”, spune el, „dar acestea sunt private”.

Fotografiind cu Sony Alpha 7R V, o cameră favorită a fotografilor editorialiști și de portret, Nemanja identifică o serie de caracteristici care i-au ajutat munca. „Evident, poate fi mai greu să focalizezi și să compui decât în cazul unui portret obișnuit”, explică el, „dar Alpha 7R V are câteva moduri excelente de a rezolva aceste probleme. Focalizarea sa automată genială de detectare a ochilor e unul dintre acestea, care nu numai că păstrează focalizarea acolo unde este necesară, dar înseamnă și că sunt mai relaxat.”

„Problema e”, explică el, „că nu îmi pot verifica propria expresie așa cum aș face cu alții atunci când fotografiez și dacă mă preocupă focalizarea, asta se va vedea pe fața mea. Ceea ce fac e să pun camera pe un trepied, să o focalizez asupra mea, apoi să folosesc temporizatorul pentru a realiza 60 de fotografii. Apoi mă mișc prin spațiu și aleg cele mai bune imagini. De fapt, am avut noroc cu cea care nu a fost focalizată. Îmi plac momentele aleatorii, dar de fapt trebuie să te lupți cu camera asta ca să-și piardă focalizarea măcar un pic!”

„Rezoluția imensă de 60 Mp a camerei Alpha 7R V ajută enorm, permițându-mi să decupez puțin dacă este necesar și să am totuși un fișier mare pentru imprimare”, continuă el. „De exemplu, multe dintre imaginile mele sunt decupate de pe orizontală pe verticală pentru a îngusta cadrul. Acestea fiind spuse, cea în care capul meu este în afara cadrului s-a realizat în cameră. E unul dintre acele accidente fericite care poate spune povestea exact așa cum ți-ai dorit.”

Nemanja a folosit, de asemenea, profilul alb-negru al camerei Alpha 7R V. „Mulți fotografi nu realizează că iluminarea pentru monocrom și color nu e la fel”, explică el. „În primul caz ai nevoie de un plus de contrast și intensitate, împingând luminile și umbrele la extrem, așa că, deși folosesc fișiere RAW complet color la editare, previzualizarea alb-negru elimină presupunerile.”

„Dar, în cele din urmă, ceva presupuneri sunt de dorit”, spune el, „chiar dacă asta se referă mai mult la semnificația unei fotografii decât la ​​execuția ei.” „Ceea ce am învățat în timpul acestui proiect e să trec dincolo de nevoia de a explica de ce un portret apare așa cum apare. O explicație nu înseamnă legitimitate și sunt bucuros să-i las pe alții să le vadă așa cum doresc. Aceste tipuri de autoportrete pot proveni din amintiri vechi de 30 de ani sau de ieri, precum și din genul de inspirație care vine doar când te simți confortabil cu echipamentele tale și pur și simplu experimentezi în momentul respectiv. Important e să le realizezi.”