Festivalurile și sărbătorile cu prilejul solstițiului de iarnă sunt la fel de vechi precum omenirea, celebrând cele mai întunecate zile din an și întâmpinând revenirea soarelui. În Scandinavia, una dintre aceste ceremonii se numește Ziua Sfintei Lucia, comemorând-o pe Lucia din Siracuza, care a ajutat creștinii ce se ascundeau în catacombele romane. Chiar dacă se sărbătorește din secolul al IV-lea d.Hr., dorința de a aduce lumină în întuneric este mult mai veche de atât.

Acest festival și altele asemănătoare se numără printre sursele de inspirație cele mai de durată ale Sandrei Hallnor. „M-au fascinat mereu legendele, miturile, tradițiile și superstițiile”, spune ea, „iar la mine acasă, în Laponia, avem multe. Pentru portretele mele, îmi place să îmi pun imaginația la încercare în proiecte creative precum acesta. Plăcerea vine din jocul cu o temă sau o idee istorică și adăugarea interpretării mele. Face toate etapele incredibil de satisfăcătoare și semnificative, de la planificare până la fotografiere.”

„Lucia e un personaj cu care am mai făcut experimente”, continuă ea. „Purta o coroniță cu lumânări aprinse pe cap care să-i ilumineze calea, având mâinile libere pentru a putea transporta cât mai multă mâncare cu putință. Numele ei vine de la «lumină» și aduce bucurie în vremuri întunecate, așa că imaginile ar trebui să strălucească de la emoții pline de speranță. În trecut am creat imagini cu Lucia în zăpada din Laponia, însă de data aceasta m-am simțit inspirată să creez o stare mai verde și înrădăcinată, așa că am făcut fotografiile pe insula Madeira.”

O parte din abordarea unică a Sandrei este că își confecționează propria recuzită și costumele, așa că a creat fusta și coroana modelului, aducându-le cu ea pe insulă. „De altfel”, glumește ea, „nu prea poți cumpăra o coroană Lucia din orice magazin!”. A făcut și o coroniță din ferigi locale uscate pentru a integra ambianța din Madeira.

De data aceasta, Sandra a confecționat coroana cu lumânări electrice, din două motive. „E un loc cu foarte mult vânt”, menționează aceasta, „așa că e greu să rămână aprinse, iar evident focul nu face echipă bună cu o coroniță din ferigi uscate. Însă felinarul are o flacără adevărată și, alături de coroană, e singura sursă de lumină pe care am folosit-o.”

Fotografierea la ora albastră, ceva ce Sandra face des, a evidențiat, de asemenea, luminile respective. „În aceste portrete la lumină scăzută, îmi place să întorc subiectul spre orizont, unde soarele tocmai a apus, iar apoi să setez expunerea pentru lumina felinarului care-i atinge fața”, detaliază aceasta. „Și, cu o sincronizare atentă, rămâne în continuare suficientă lumină naturală pentru a distinge locația. De exemplu, aici îmi doresc ca acel fundal neobișnuit, de pădure de basm, să facă parte din poveste.”

Ca să obțină expunerea perfectă cu Sony Alpha 7 IV, a corelat modul de măsurare cu punctul de focalizare automată, „astfel încât, atunci când focalizarea se fixează automat pe ochiul subiectului, obține aspectul pe care mi-l doresc”, explică ea. „Folosesc și avertismentele camerei legate de zonele evidențiate – „zebrele” – prin vizor și reglez expunerea dacă este nevoie, ca să știu că fața și alte zone evidențiate sunt luminoase, dar nu arse.”

În condiții de lumină scăzută, Sandra profită la maximum de performanța ISO a camerei Alpha 7 IV și de stabilizarea imaginii Steady Shot Inside. „Chiar dacă o pot ruga pe Lucia mea să stea nemișcată, nu vreau să lucrez cu timpi de expunere sub 1/100 sec. sau apropiați”, spune Sandra, „însă știu că practic camera nu produce zgomot la vitezele precum ISO 2000 pe care le-am folosit pentru unele dintre aceste cadre. Și intervalul dinamic excelent al senzorului este foarte important, din moment ce păstrează detaliile de pe fundalul umbrit.”

„În plus”, continuă ea, „folosesc mereu cele mai rapide rate de cadre ale camerei când lucrez cu foc. Din cauza modului în care se mișcă, rezultatele nu sunt mereu flatante, însă la 10 cadre pe secundă pot alege cele mai reușite cadre!”

Probabil că Sandra s-a bazat cel mai mult pe obiectivul FE 85mm f/1.4 GM II pentru aceste imagini. „Este un obiectiv minunat pentru aceste tipuri de imagini”, spune ea, „prin blândețea pe care o conferă fundalului, iar diafragma maximă este perfectă pentru lumina scăzută. Contează și distanța focală. Vorbim de un obiectiv clasic pentru încadrarea capului și a umerilor, însă atunci când fotografiezi plan întreg, păstrează o veritabilă senzație de spațiu.”

Pentru Sandra, Lucia este un proiect recurent. „E un subiect la care îmi place să mă întorc în fiecare an”, încheie ea, „și de fiecare dată vreau să o fac într-un mod puțin diferit, ceva ce recomand cu căldură. Cu toții ne dorim să facem lucruri noi, însă a nu ne teme să revenim și să rafinăm e ceva de neprețuit. Pe lângă faptul că e distractiv și inspiră, e felul în care îți lași cu adevărat amprenta personală.”