Pentru mine, fotografia a fost dintotdeauna profund legată de ideea de călătorie, iar fotografia de faună sălbatică nu face excepție. Călătoria în sine este cea care îți oferă cel mai prețios bagaj: povești, experiențe, întâlniri și emoții care modelează felul în care privești lumea. Fiecare pas devine parte din acel bagaj, iar eu nu vreau să ratez absolut nimic, detaliu sau emoție.
Dar și atingerea destinației contează, iar pentru mine, asta înseamnă adesea ajungerea pe vârf.
Nu m-am simțit niciodată atrasă în mod deosebit de fotografia de faună sălbatică și statică. Ceea ce mă reprezintă cel mai mult este libertatea de a hoinări prin natură fără să știu exact ce voi găsi și de a primi cu bucurie orice îmi oferă natura. Pentru mine, asta este esența fotografiei de faună sălbatică: să fiu prezentă, să mă deplasez prin peisaj și să las experiența să se desfășoare de la sine.
Ca să reușesc acest lucru, trebuie să înlătur distragerile care mă pot desprinde de moment. Când drumul trece prin munți, cu urcuș la altitudini de sute de metri, fiecare gram contează. Îmi doresc ca echipamentul meu să devină aproape invizibil, ca să mă pot concentra pe deplin asupra faunei sălbatice, a luminii și a experienței.
Patru zile în Alpii italieni
Am petrecut patru zile explorând Alpii italieni, un mediu extraordinar în care fauna sălbatică, peisajele și vremea se schimbă dramatic în funcție de altitudine. Pe măsură ce urci, decorul evoluează, animalele se schimbă, iar lumina se poate transforma în câteva minute. Norii se adună, atmosfera se schimbă, iar același peisaj pare dintr-odată complet diferit.
A fost locul perfect pentru a testa noile obiective Sony FE 400mm f/4.5 GM OSS și FE 600mm f/6.3 GM OSS, alături de camera mea fidelă Alpha 7 V și de teleconvertoarele de 1,4x și 2x.
Unul dintre primele lucruri pe care le observi la aceste obiective sunt dimensiunea și greutatea lor. Ambele au puțin peste 30 cm lungime, incluzând parasolarul pentru obiectiv, și cântăresc mai puțin de 1 kg fiecare. Sunt ușoare, dar par totuși solide, robuste și frumos construite. Designul ergonomic le face să fie ușor de folosit pe perioade lungi, iar această portabilitate nu afectează calitatea optică specifică obiectivelor prime din seria G Master de la Sony.
Lumină scăzută, adâncime și focalizare automată
Orice drumeție reușită în Alpii italieni începe devreme, șerpuind prin pădurile dese de zade de pe versanții abrupți, unde piscurile din jur întârzie apariția primei raze de soare. Aici am pus pentru prima dată la încercare obiectivul de 400 mm, profitând din plin de diafragma sa generoasă de f/4.5. În lumina slabă a pădurii, aceste trepte de lumină în plus au contat enorm, permițându-mi să mențin timpi de expunere rapizi fără să cresc prea mult valoarea ISO.
Însă avantajul unei diafragme largi nu se limitează la performanța în condiții de lumină scăzută. O pădure deasă e plină de trunchiuri, ramuri și vegetație care se suprapun, iar eu voiam să folosesc această complexitate ca parte din compoziție, creând straturi de neclaritate și o senzație mai puternică de adâncime.
Ceea ce m-a surprins cel mai mult a fost fiabilitatea funcției de focalizare automată într-un mediu atât de dificil. Cu capre negre care se mișcau prin vegetația deasă, în lumină limitată, iar eu fiind înconjurată de distrageri vizuale, obiectivul a prins și a menținut focalizarea remarcabil de bine. Mi-a permis să reacționez atunci când animalul apărea pentru scurt timp printre ramuri, în loc să mă lupt cu mediul ca să fixez punctul de focalizare.
În fotografia de faună sălbatică, astfel de momente pot dura doar câteva secunde. Faptul că mă pot baza pe focalizarea automată înseamnă că mă pot concentra asupra anticipării comportamentului animalului, în loc să îmi fac griji pentru echipament.
© Francesca Sironi | Sony α7 V + FE 400mm f/4.5 GM OSS + 2x Teleconverter | 1/1250s @ f/9.0, ISO 640
Subiecte rapide și mișcare
Mai târziu, pe măsură ce lumina solară a început să se strecoare printre copaci, am testat obiectivul de 600 mm pe câteva păsărele neastâmpărate aflate în trecere în timpul migrației. Focalizarea automată a funcționat impecabil, ținând pasul cu mișcările lor iuți în timp ce se strecurau rapid printre ramurile dese. Chiar și în acele clipe fugare, calitatea era evidentă, cu un nivel remarcabil de detaliu surprins în penaj.
Pentru a le transmite viteza și energia, am ales un timp de expunere puțin mai lung decât de obicei, păstrând totuși subiectul destul de clar. Acest lucru a introdus un subtil sentiment de mișcare, în loc să înghețe complet acțiunea. Sistemul de focalizarea automată a menținut focalizarea asupra ochiului păsării, iar distanța focală de 600 mm a izolat-o frumos de fundalul aglomerat.
Distanța din munții înalți
Dincolo de pădure, poteca se deschide spre versanți stâncoși abrupți, unde caprele negre se mișcă cu o agilitate incredibilă. Pot fi subiecte greu de urmărit, dar greutatea redusă și ușurința de manevrare ale acestor obiective mi-au permis să mă mișc și să reacționez rapid, ținând pasul cu ele. Terenul stâncos lasă în cele din urmă locul unor pajiști de mare altitudine și al unor platouri deschise, unde fauna sălbatică apare cu niveluri de încredere foarte diferite – de la capre de munte cu un comportament calm până la marmote precaute. Când am ajuns în aceste peisaje deschise, soarele era încă sus și puternic, așa că am așteptat până spre seară, când lumina s-a îmblânzit, iar atmosfera s-a schimbat.
Aici am testat obiectivul de 400 mm în două moduri: mai întâi singur, unde rezoluția și redarea au fost impresionante încă din primul moment, iar apoi cu teleconvertorul de 2x, extinzând factorul de mărire până la 800 mm, păstrând totodată o calitate ridicată a imaginii. Chiar și cu teleconvertorul atașat, focalizarea automată a rămas rapidă și precisă, găsind constant subiectul în ciuda ierbii din prim-plan.
Și mai sus, vegetația lasă locul stâncilor, ghețarilor și unui peisaj mai sălbatic și mai expus. Aici, la altitudine mare, fauna sălbatică se schimbă din nou: zăgani, potârnichi albe și iepuri ai zăpezilor. Iepurele zăpezilor, Lepus timidus, cu greu ar putea avea un nume mai potrivit: „timidus” înseamnă timid în latină, iar acest animal sfios poate dispărea complet în peisajul din jur. Să zărești unul pare adesea un noroc, iar acesta a fost primul pe care l-am văzut.
În acest mediu, m-am bazat mai ales pe obiectivul de 600 mm. La aceste altitudini, animalele sunt adesea îndepărtate, sfioase și imprevizibile. Potârnichile albe sunt atât de bine camuflate încât de cele mai multe ori le observi doar când se mișcă, în timp ce zăganii pot prinde curenții ascendenți și pot dispărea peste o vale în câteva clipe. Obiectivul de 600 mm mi-a oferit factorul de mărire de care aveam nevoie, permițându-mi să păstrez distanța necesară și să rămân pregătită pentru acele ocazii fugare.
Într-o altă dimineață, m-am întors înainte de răsărit, sub un cer complet acoperit de nori. Cu foarte puțină lumină disponibilă, am testat din nou obiectivul de 600 mm, iar acesta nu m-a dezamăgit. Când un zăgan tânăr a apărut brusc deasupra mea, obiectivul a fost suficient de ușor încât să îl ridic rapid și să îi urmăresc zborul. Mai târziu, când pasărea a zburat pe fundalul unei stânci abrupte, focalizarea automată a reușit de asemenea să o separe de cadrul complex și a menținut focalizarea fără nicio problemă.
În cele din urmă, am combinat obiectivul de 600 mm cu teleconvertorul de 1,4x pentru a fotografia potârnichi albe în aceeași lumină slabă. Firea lor sfioasă cere deopotrivă factor de mărire și precizie, iar combinația s-a ridicat la înălțime: focalizare automată rapidă, claritate excelentă și un nivel de detaliu impresionant.
© Francesca Sironi | Sony α7 V + FE 600mm f/6.3 GM OSS + 1.4x Teleconverter | 1/1000s @ f/9.0, ISO 1000
Cel mai bun bagaj
După patru zile în munți, m-am întors acasă cu un bagaj mult mai bogat: noi întâlniri, emoții, provocări și amintiri care vor rămâne alături de mine mult timp.
Greutatea redusă și multifuncționalitatea acestor obiective mi-au permis să rămân concentrată asupra experienței în sine, în loc să îmi fac griji pentru greutatea echipamentului, lumina schimbătoare, distanța până la subiecte sau rapiditatea comportamentului acestora.
Și poate că acesta e cel mai bun fel de bagaj pe care îl poți duce cu tine: cel care aduce o completare poveștii tale fără să te îngreuneze.