„Unul dintre aspectele legate de crearea unui proiect de fotografie conceptuală, din domeniul artelor plastice”, subliniază Kaupo Kikkas, „este că mult mai multă muncă de creare a imaginilor are loc în afara camerei decât în cazul fotografiei obișnuite. Poți petrece un an și jumătate imaginând și planificând sau căutând locația potrivită, iar ședința foto se termină în câteva ore.”

„Procesul nu e întotdeauna așa de lent”, râde el, continuând, „uneori imaginile vin din senin, însă realitatea e că pentru a finaliza proiecte ca acesta ai nevoie de aproape un deceniu. Când lucrurile se potrivesc armonios și sunt finalizate, ești întotdeauna autocritic, dar procesul poate fi incredibil de satisfăcător din punct de vedere creativ.”

Împărțindu-și timpul între o carieră de succes în fotografia muzicală creativă, fotografiind pentru coperți de reviste, afișe și coperte de albume, dar și proiecte de arte plastice precum Inner Cosmos, Kaupo crede că prin acestea din urmă își poate arăta partea curioasă a caracterului său. „Pot realiza imagini care pun întrebări despre caracterul umanității și despre lumea pe care am creat-o”, explică el.

Acest tip de fotografie, mai rezonant și mai reflexiv, este cu siguranță în contradicție cu majoritatea imaginilor pe care le consumăm zilnic, iar Kaupo spune că este greu ca astfel de proiecte să fie văzute în torentul de imagini. „Volumul de fotografii din lume este atât de extrem, încât de multe ori este greu să descoperi autorii mai serioși pentru că nu ies atât de mult în evidență. Nu oferă o senzație instantanee de plăcere, cum ar fi fotografii frumoase cu insule tropicale, animale sălbatice sau modele. Dar este important să luptăm cu acest trend, iar fotografia de artă de modă veche vede astfel o renaștere. Și, în timp ce multe fotografii conceptuale includ elemente de durere sau îngrijorare cu privire la planetă și viața umană, încerc întotdeauna să creez imagini într-un mod blând și captivant, care să fie totuși plăcute din punct de vedere estetic.”

Proiectul, un amestec suprarealist de întrebări socio-antropologice, inspirație literară și tropi mitologici, toate redate în nuanțe monocromatice severe, este menit să pună creierul privitorilor la muncă la fel de mult ca și pe cel al creatorului său, spune Kaupo. Atât forma expusă, cât și cartea, include o superbă coloană sonoră originală și pasaje de text de la colaboratori, precum și de la Kaupo însuși. „Notele scrise sunt adesea o cerință a expozițiilor de arte plastice”, explică el, „deși adesea rog privitorii să privească mai întâi o imagine și îi întreb ce înseamnă pentru ei înainte de a absorbi ideile altora prin cuvinte. Acesta poate fi cel mai pur mod de a reacționa.”

Kaupo recunoaște că folosește camera Sony Alpha 7R IV „într-un mod incredibil de demodat, cu focalizare manuală, cadre simple... prin urmare, nu pot decât să ridic în slăvi calitatea uimitoare a acestei tehnologii. Cu o cameră ca asta nu există piedici tehnice care să consume timp sau să facă o locație inutilizabilă. Poți obține ceea ce ai nevoie extrem de repede.”

„Cu intervalul său dinamic și calitatea imaginii”, continuă el, „nu trebuie să-ți bați capul cu adăugarea de lumini sau cu forțarea sensibilității ISO. Dimensiunea fișierelor și puritatea la valori ISO mai mari înseamnă că există foarte puține restricții pentru artiști. Unele dintre lucrările expuse au o lungime de 1,5 m și sunt fotografiate la ISO 800, fără a-mi face griji cu privire la zgomot. Pentru o lucrare de dimensiunea copertei unei reviste, o valoare de 3200 merge fără probleme, iar 6400 pentru o jumătate de pagină, e uimitor!”

Și obiectivele Alpha pe care le folosește sunt pe măsură, spune Kaupo. „Vreau să laud și obiectivele, pentru că astfel de lucrări mari sunt extrem de solicitante din punct de vedere al opticii. Fotografia a fost întotdeauna produsă la scară largă, dar niciodată la calitatea pe care o poate produce un obiectiv precum FE 24-70mm f/2.8 GM.”

Oricât ar dura planificarea și oricât ar fi de eficientă execuția, un proiect tot trebuie terminat, iar aceasta este tot o decizie creativă. „Asta se aplică oricărui artist vizual, muzician sau scriitor. Întotdeauna spui o poveste, pui lucrurile cap la cap, dar ai nevoie de un semnal că s-a terminat. În orice proiect solo, te cerți mult cu tine însuți. Tu tai și spânzuri și trebuie să decizi asupra finalului. În cazul acesta, ultima imagine a expoziției a fost „Angel of Conclusion” (Îngerul concluziei). În mod ironic, acea imagine a razelor soarelui printre nori a fost una dintre cele mai puțin planificate dintre toate. A apărut exact cum trebuia. Un adevărat cadou de la natură.”