Am auzit cu toții vechea expresie „ca sarea în bucate”, care se referă la ceva foarte important, chiar indispensabil în anumite situații. Massimo Siragusa a avut cu adevărat nevoie de camerele sale Sony Alpha 7R IV pentru proiectul său recent de documentare a minelor de sare din Sicilia.

„Minele se află în trei orașe diferite, Racalmuto, Petralia și Agrigento”, explică el, „Le-am fotografiat ca parte a unui proiect mai amplu despre peisajul divers al insulei. Minele dau sare atât pentru consum alimentar, cât și pentru uz industrial, dar ceea ce e incredibil la ele este mărimea. Sunt printre cele mai mari din Europa.”

Încercarea de a documenta ceea ce a găsit acolo nu a fost lipsită de provocări. „Într-un mediu atât de complex, era imposibil să mă deplasez de capul meu”, își amintește el, „așa că un angajat al minelor m-a însoțit în permanență. Am călătorit cu un 4x4, parcurgând cam 30 de kilometri pe zi, oprindu-ne oriunde vedeam că ar ieși o fotografie bună, și am coborât la adâncimi de circa 800 de metri.”

Massimo a lăudat beneficiile proiectării și construcției dovedite de camera Sony Alpha 7R IV. „E o cameră robustă, ușoară, care se poate adapta la multe situații diferite – și ce poate fi mai „diferit” decât o mină de sare la 800 de metri sub pământ?”, spune el râzând. „Datorită dimensiunii și greutății camerei, nu am avut nevoie de un trepied mare, ceea ce a însemnat că am putut lucra mai repede și mai ușor, iar focalizarea automată a funcționat admirabil în întuneric, chiar și atunci când am fotografiat portrete ale minerilor.”

„E greu de fotografiat într-o mină, în parte pentru că minele sunt locuri foarte active”, continuă el, „chiar dacă există sisteme vaste de ventilație, aerul e plin de praf de sare. Când excavatoarele uriașe mușcă din pereți, e atât de mult praf că nu poți respira. La sfârșitul unei sesiuni de opt-nouă ore, ieși recunoscător că te afli din nou la suprafață. E un mediu uimitor, dar simți aceeași ușurare pe care o simte un scafandru care iese la suprafață pentru a lua o gură de aer.”

Cu toată sarea din aer, etanșarea la intemperii a camerei a arătat ce poate. „M-am bazat întotdeauna pe sistemele excelente de protecție împotriva prafului ale camerelor și obiectivelor Sony”, dezvăluie el. „În cele din urmă, nu a fost nevoie să folosesc niciun sistem suplimentar de protecție pentru echipament în mină; adoptând doar o abordare de bun simț, am schimbat obiectivele doar în vehicul și doar atunci când praful se așeza pe podeaua mașinii. Asta a durat ceva timp, dar a fost vital cu un sistem cu obiective interschimbabile în acel mediu.”

„În afară de praf, vizibilitatea era extrem de redusă, deoarece nu există lumină naturală la o așa adâncime sub pământ”, continuă el. În ciuda acestui fapt, pentru iluminare, Massimo a preferat să folosească lumina disponibilă, inclusiv lămpile de siguranță, farurile autovehiculelor și propriile LED-uri de buzunar. „Nu-mi place să folosesc blițuri profesionale sau lumini puternice, deoarece pot schimba senzația unui loc.”

Pentru a face față lipsei de lumină, Massimo a realizat expuneri foarte lungi de pe un mic trepied de carbon, uneori de până la două minute, folosind setările becului de pe camera Sony Alpha 7R IV și un aparat de măsurare a luminii separat. „Cu camera blocată”, explică el, „poți folosi lămpi pentru a lumina diferite zone sau le poți muta în timpul expunerii pentru a crea efecte interesante.”

„În mina de sare am folosit două camere Sony Alpha 7R IV”, își amintește el, „cea mai importantă caracteristică a acestora fiind calitatea incredibilă a fișierelor care poate fi obținută. Mulți cred că Alpha 7R IV se remarcă doar prin rezoluție, dar aici a ieșit în evidență uimitorul interval dinamic al senzorului. Asta mi-a permis să luminez scena în moduri foarte diferite în același cadru, fără să mă îngrijorez că unele părți ale scenei se vor pierde în lumini sau umbre.”

Împreună cu cele două Alpha 7R IV, Massimo a ales să folosească un trio de obiective mici, ușoare și rapide Sony din seria G. „Am folosit FE 24mm f/2.8 G, FE 40mm f/2.5 și FE 50mm f/2.5 G”, spune el, „ceea ce mi-a oferit o combinație excepțională de captare a luminii la o greutate redusă, fiind perfect pentru acel mediu.”

În ciuda mediului dificil, succesul proiectului s-a datorat abordării de investigație recunoscute și testate a lui Massimo. „Pentru mine, fotografia e ca o poveste, iar asta înseamnă că trebuie să petrec timp învățând povestea cum trebuie”, încheie el. „A realiza o imagine frumoasă nu e totul. Vreau să documentez emoțiile pe care le transmite un loc, așa că trebuie să-mi deschid mintea pentru a „simți” locația. Apoi aleg pur și simplu cele mai bune instrumente pentru a surprinde aceste emoții.”