Vara poate fi o perioadă ciudată pentru a fotografia. În timpul zilei, lumina este, de obicei, mult prea puternică pentru majoritatea fotografiilor de peisaj, așa că, pentru a vă oferi cele mai bune șanse de a realiza imagini minunate, trebuie să fotografiați fie foarte devreme dimineața, fie foarte târziu seara. Mie îmi place să fotografiez în primele ore ale dimineții.

Dimineața este calmă, chiar și în oraș. Sunt mult mai puțini oameni în jur și se întâmplă mult mai puține lucruri. Lumina e frumoasă și, eventual, ai parte de o ceață matinală și de sunetele păsărilor, animalelor și insectelor care se pregătesc să-și înceapă ziua.

În ce privește planificarea sesiunilor mele foto de peisaj matinale, pur și simplu nu o fac, cel puțin nu în modul în care o fac mulți fotografi de peisaje. Nu studiez niciodată din ce punct al peisajului va răsări soarele sau la ce oră lumina poate ajunge la ceva anume. Îmi place să fiu spontan și să mă mișc întruna, iar dacă deodată văd ceva, fotografiez.

Este greu de descris de ce apăs pe obturatorul de pe Sony Alpha 7R III sau Alpha 7R IV. Întotdeauna mă uit în jur și observ, analizând direcția luminii sau un element din peisaj, poate o linie de demarcație sau un copac singuratic. Mă plimb și observ mediul înconjurător și, dintr-o dată, se întâmplă ceva care îmi stârnește imaginația și mă opresc pentru a surprinde scena.

Deoarece nu știu niciodată exact ce imagini voi surprinde, am mereu la mine o varietate de obiective pentru a mă asigura că sunt pregătit. Singurul obiectiv prezent mereu în geanta mea este FE 24-105 mm f/4 G OSS. Se comportă atât de bine și funcționează perfect pentru extraordinar de multe imagini pe care le realizez.

De obicei, am la mine și obiectivul FE 16-35 mm f/4 ZA OSS, iar dacă vreau o trusă ușoară, dar am nevoie de un teleobiectiv, voi folosi FE 70-300 mm f/4,5-5,6 G OSS, un teleobiectiv cu zoom foarte performant pentru prețul său, însă dimensiunea și greutatea îl fac remarcabil.

Când greutatea nu este o problemă, adaug obiectivele FE 12-24mm f/2.8 GM și 70-200mm f/2.8 GM OSS în loc de FE 70-300mm f/4.5-5.6 G OSS și, bineînțeles, FE 200-600mm f/5.6-6.3 G OSS.

Un aspect valabil pentru orice cameră foto Sony: intervalul dinamic este fantastic. În urmă cu câțiva ani, când fotografiam cu aparatul meu DSLR, foloseam întotdeauna expuneri variate și apoi îmbinam imaginile în Adobe Photoshop pentru a maximiza intervalul dinamic. Acum rareori am nevoie de asta. Am tendința de a expune pentru evidențiere și apoi am posibilitatea de a ilumina zonele de umbră pentru a recupera detaliile.

Pe lângă faptul că urmăresc histograma, mă asigur că îmi maximizez expunerea pentru intervalul dinamic al camerei foto prin setarea stilului JPEG din cameră la Neutru și apoi reduc contrastul la cea mai mică valoare. Scopul meu este să am cea mai neutră imagine posibilă pentru a putea vedea toate detaliile de lumini și umbre pe care le voi avea la editarea fișierului RAW. Atunci când fac fotografia, ceea ce văd prin vizor sau pe ecranul din spate nu seamănă deloc cu imaginea finală editată, dar mă ajută să creez cel mai bun fișier RAW posibil pentru editare.

S-ar putea să editez imaginile abia după câteva zile, chiar săptămâni, după ce sunt făcute, așa că încerc să-mi amintesc cum a fost scena, senzația momentului și chiar cum era mediul: temperatura, vremea. Toate aceste detalii influențează modul în care îmi editez imaginile.

De exemplu, dacă a fost o zi în care mi-a fost frig și eram deja epuizat de la drumeție, aș putea da imaginii un ton albastru ușor mai rece. Dacă a fost un mediu cald, în care m-am simțit bine, editarea mea ar reflecta acest lucru. Cheia este să nu exagerezi.

Trebuie să fiu sincer, îmi este întotdeauna greu să mă trezesc pentru fotografiile de dimineață devreme. Recompensa este motivul pentru care o fac. Când mă întorc cu fotografii pe care le iubesc cu adevărat, atunci asta merită totul.