Deoarece locuiește în unul dintre cele mai incredibile peisaje din lume, Páll Stefánsson ia cu el peste tot o cameră; deseori, este modelul său preferat Sony Alpha 7R III cu unul dintre numeroasele sale obiective cu distanță focală fixă, dar folosește și alte corpuri Alpha. Proiectele sale îl poartă prin cele mai izolate părți ale insulei. Chiar atunci când discutam cu el despre aceste imagini, stătea pe o stâncă unde nu mai văzuse nicio persoană, nici măcar o mașină, de 15 ore. Din fericire, după ce s-a plimbat puțin pentru a găsi semnal telefonic, a putut să ne spună ceva despre unele dintre imaginile sale peferate pe care le-a realizat în țara sa natală.
„Atunci când realizez imagini aeriene, îmi place să trunchiez foarte exact, pentru a crea niște imagini abstracte. Am zburat peste acest loc de câteva ori în vară, dar am știut că îmi doresc să revin iarna, pentru a surprinde superbul contrast între pământul acoperit de zăpadă, roca vulcanică neagră și apa de un albastru strălucitor.
Cea mai dificilă parte a realizării imaginilor aeriene este că trebuie să folosiți o viteză a obturatorului foarte ridicată pentru a compensa mișcarea și vibrațiile avionului. Pentru a obține o trunchiere atât de exactă, am folosit obiectivul Sony FE de 85 mm f/1,4 GM și a trebuit să deschid geamul avionului pentru a fotografia din afara acestuia! Trebuie să gândești rapid și să știi ce instantaneu dorești să realizezi înainte de a-l realiza. La acea altitudine, în frigul pătrunzător al iernii, mâinile îți îngheață foarte rapid. Când ești prins în acel moment și fotografiezi, nu te gândești la acest lucru, dar ulterior, îți dai seama că ești complet înghețat.
„Această imagine a fost interesantă pentru Reykjavik. Zăpada era ca un covor. Am ieșit afară și am exclamat „uau!”, nu puteai conduce, deoarece zăpada era de circa 60 cm. Știam că trebuie să fiu mai sus pentru a surprinde panorama, așa că l-am sunat pe pastor pentru a-l întreba dacă poate deschide catedrala, astfel încât să pot urca în vârful turnului. „Deoarece era devreme și soarele răsărea, am surprins lunga umbră a simbolicei catedrale, care se întindea spre oraș. Dar a fost un accident fericit; intenția mea inițială a fost să surprind covorul alb de zăpadă care acoperise culoarea orașului.” „Am realizat imaginea cu Sony Alpha 7R II și cu obiectivul de 50 mm la f/1,4, era tot ce aveam la mine. Nu folosesc niciodată obiective cu zoom, deoarece cred că utilizarea unei distanțe focale fixe îmi permite să mă concentrez asupra imaginii și a compoziției.”
„Un lucru care îmi place este să fotografiez în cea mai scurtă zi a anului. Lumea uită uneori că în Islanda avem 21 de ore de întuneric la mijlocul lunii decembrie, iar această imagine este realizată în jurul prânzului. Soarele abia este vizibil și apoi coboară imediat, iar lumina în acele câteva ore este foarte difuză.” „Nu am plănuit această fotografie. Cunoșteam locul și am mers în zonă pentru a încerca să fotografiez ceva cu camera mea Alpha 7R II. Apoi, când mă aflam acolo, am observat caii și insulele din fundal, iar cu lumina prânzului, scena era perfectă pentru o imagine drăguță.”
„Această imagine este realizată cu Alpha 7R III și obiectivul FE de 24 mm f/1,4 GM. Când fotografiezi în peșteri de gheață, ai nevoie de un obiectiv superangular, deoarece spațiul este mic. Cred că 24 mm este o distanță focală bună, nu prea largă. „Am montat camera pe trepied în peșteri, deoarece era întuneric. Lumina pe care o vedeți este lumina naturală a soarelui, care trece prin gheață.” „La distanță, vedeți ghidul în imagine. Cred că este important pentru a înțelege scara imaginii; fără persoana din scenă, nu îți dai seama cât de mari pot fi aceste peșteri. Sunt formate din gheața topită din ghețar, care creează mici pâraie care își sapă drum prin ghețar. Ce mi se pare uimitor este sunetul: este atât de multă liniște încât este ciudat. Ocazional, auzi câte o trosnitură sau o pocnitură când se rupe gheața și te sperii – nu ți-ai dori să cadă mii de kilograme de gheață pe tine.” „Cred că sunt privilegiat să trăiesc în Islanda și doresc cu adevărat ca lumea să călătorească cu mine. Dar, în ultimă instanță, scopul meu principal este să realizez imagini frumoase!”
„Cam ca și vântul, fotografia mea mă poartă în direcții necunoscute. Ador provocările, indiferent cât sunt de mici”