Sunt un „băiat de oraș”. M-am născut și am crescut la Londra și am trăit acolo toată viața, dar există ceva într-un un oraș mare care încă mă emoționează. Este ca propriul meu loc de joacă în care pot să alerg și pe care pot să-l explorez. Întotdeauna sunt atât de multe de văzut, iar orașele evoluează constant. Oferă atât de mult spațiu pentru a fi creativ.

Mobilitatea e cheia

Dacă explorez un oraș nou, în loc să fotografiez ceva anume, vreau să plec la drum luând cu mine ceva mic și ușor. De aceea, am început să folosesc Sony Alpha 7C. Îmi place la nebunie această cameră. Este mică și nu cântărește mai nimic, dar îmi oferă un senzor Full Frame cu un interval dinamic mare și toate profilele de culoare pentru videoclipuri pe care sunt obișnuit să le folosesc. De obicei o însoțesc cu o gamă de obiective cu distanţă focală fixă compacte, precum FE 24mm f/2.8 G, FE 40mm f/2.5 G și FE 50mm f/2.5 G. Alpha 7C combinată cu aceste obiective mici cu distanţă focală fixă îmi oferă un kit grozav, fără a fi nevoie să iau cu mine o geantă uriașă pentru cameră. Pot să-mi pun camera în jurul gâtului și să merg și să mă plimb prin oraș.

Totuși, îmi place să folosesc Sony Alpha 7R IV și pentru proiecte comerciale elaborate și planificate, pentru că rezoluția înaltă este pur și simplu incredibilă și îmi oferă mai multă libertate pentru a mă juca cu imaginea.

Cercetarea

De-a lungul anilor am devenit mult mai metodic în abordarea mea. O mare parte din cercetările mele le fac online înainte de a pleca. Am observat că pe forumurile de fotografie sau pe Instagram poți găsi locații fantastice și puncte de interes. Chiar și utilizarea Google Maps pentru a vedea prin satelit sau Street View poate fi un instrument excelent pentru a găsi o arhitectură interesantă - poți face un tur de 360 de grade fără să trebuiască să ieși măcar din casă!

Dar o fotografie excelentă presupune mai mult decât simpla găsire a unei locații. Trebuie să mă gândesc unde ar trebui să fiu pentru a face o fotografie, și de aceea trebuie să fac cercetări despre ce spații publice sunt accesibile sau dacă am nevoie de permisiune pentru a fotografia într-o anumită locație. Apoi, bineînțeles, trebuie să îmi dau seama când este cel mai bun moment pentru a fotografia pentru a avea lumina pe care o doresc, care este de obicei la răsărit sau la apus sau în timpul „orei albastre” - ora chiar înainte de răsărit sau de după apus.

Imagini care sunt 100% ale tale

Există atâtea fotografii bune pe lume, așa că este important să-ți creezi propria fotografie, mai degrabă decât să o copiezi pe-a altcuiva. Eu fotografiez adesea în momente în care alții nu se deranjează – poate pe ploaie sau când totul este acoperit de ceață. Cu toate acestea, ceea ce face diferența este aproape întotdeauna punctul tău de vedere. Dacă poți găsi o perspectivă unică, atunci imaginile tale vor ieși în evidență printre miile de fotografii similare.

Un sfat pe care pot să vi-l dau este să căutați baruri, restaurante sau grădini de pe acoperișuri. Aceste locuri au adesea perspective minunate asupra unui oraș, dar ca să le găsești trebuie să cunoști zona puțin. Este perfect pentru mine să combin o băutură sau ceva de mâncare cu prietenii în timp ce fac niște cadre uimitoare cu un apus, dar trebuie să fii mereu atent și respectuos față de localul respectiv și față de împrejurimi. Întotdeauna cer permisiunea și ofer adesea să trimit localului o fotografie pe care să o poată folosi, iar majoritatea sunt bucuroși să ajute, așa că nu vă temeți să întrebați.

Uneori, s-ar putea să fiți nevoiți să fotografiați printr-o fereastră de sticlă. Folosesc un accesoriu numit Lenskirt, care este ca un parasolar mare de pânză neagră pentru obiectiv, care se învelește în jurul capătului unui obiectiv și are un baston care se fixează de geam prin ventuze. Îndepărtează orice strălucire sau reflexie de pe sticlă, inclusiv reflexia camerei sau chiar a mea!

Răbdarea este importantă

Una dintre imaginile mele recente preferate este cea a unor copii care se joacă în ceață. Am petrecut aproximativ o oră la locație, făcând fotografii cu strada, și am așteptat să se întâmple ceva. Nu știam că acei copii aveau să alerge și să se alinieze așa cum au făcut-o în acel cadru, dar fiindcă am așteptat și am fost atent la ce se întâmplă în jurul meu, răbdarea mea a dat roade. De îndată ce am văzut imaginea prin vizor, am știut că era „cadrul perfect”.