În rețeaua de metrou a orașului New York există 472 de stații și aproape 700 de mile de șine, ce creează o narațiune permanentă, în timp real. Metrourile circulă non-stop, producând un haos de oportunități. Așadar, cum speră un fotograf să găsească momente decisive în cadrul fluxului și mișcării constante? Răspunsul, potrivit lui Natan Dvir, este dedicarea.

„Pe peroanele acestea, explică Natan, „traficul metrourilor e ca o cortină de la teatru. De fiecare dată când trece un metrou, începe un nou act. Oameni noi, gesturi noi. Asta înseamnă că există întotdeauna multe de văzut.”

„Aspir neîncetat către excelență”, continuă el, „iar pentru proiectul acesta, care a fost filmat pentru New York Magazine, m-a ajutat faptul că instinctele mele au fost șlefuite în timpul unei serii foarte asemănătoare pe care am realizat-o cu ani în urmă. Revista examina modul în care oamenii nu se mai simt în siguranță la metrou. Personal, am vrut, de asemenea, să analizez ideile de singurătate, de izolare și modul în care călătorii se comportă în aceste „non-locuri”, care sunt oarecum anonime și generice.”

La fel ca în proiectul său original, realizat între 2014 și 2017, Natan a folosit un motiv care se repetă în lucrările sale, fotografiind de pe peronul opus și folosind coloanele arhitecturii de la metrou pentru a împărți scenele într-un triptic. „E ceva ce mă fascinează de mult timp, deoarece, atunci când sunt decupate într-o panoramă, reproduc atât stilul unei pelicule de film vechi, dar au și aerul tripticurilor religioase din Evul Mediu.”

Prin cercetarea atentă a stațiilor de metrou și o repetiție fortuită a arhitecturii, Natan a reușit să aplice acest stil cu consecvență, dar procesul a implicat o muncă fotografică serioasă. „Compozițiile sunt multidimensionale, în sensul că, de fiecare dată când realizam o fotografie, trebuia să gândesc în trei formate. E vorba de formatul full-frame al camerei mele Sony Alpha 1, decupat într-o vedere panoramică, care include trei pătrate. Trebuia să fiu atent la ceea ce se întâmpla în paralel în fiecare din ele”.

Proiectul, pe care Natan l-a realizat în 30 de stații de metrou, inclusiv în locații din Manhattan, Queens, Bronx și Brooklyn, a durat o săptămână. A fotografiat într-o varietate de condiții, de la orele navetei de dimineața devreme până în mijlocul nopții, creând mii de imagini.

Lucrând pe peron, „nu m-am limitat la un singur loc”, explică Natan, „pentru că, la fiecare câțiva pași, coloanele formează un nou set de cadre și diferite aranjamente ale oamenilor și, prin urmare, o relație diferită în cadrul tripticului. Trebuie să fii activ și atent când fotografiezi, dar uneori se întâmplă lucruri în cadru pe care nici măcar nu le-ai observat, gesturi umane uimitoare pe care le vezi doar la editare.”

Deși mai atent, mai formal și mai distanțat decât multe tipuri de fotografie stradală, Natan trebuia totuși să lucreze rapid și să se asigure că obține imagini clare și detaliate care se puteau folosi pentru imprimări mari. Așa că, în mod firesc, a apelat la Sony Alpha 1. „După ce am fotografiat practic același proiect cu un DSLR, pot garanta superioritatea camerelor mele fără oglindă de la Sony”, spune el. „Fotografierea fără trepied, în lumina redusă din stații și dorința de a evita neclaritatea au însemnat că m-am concentrat pe fotografierea oamenilor care nu se mișcau, dar tot trebuia să folosesc viteze ale obturatorului cam de 1/80 sec. până la 1/125 sec., ceea ce a însemnat să lucrez la valori ISO mai mari.”

Camera Alpha 1 e mică și ușoară, așadar e perfectă pentru mobilitatea fotografiei stradale, dar Natan s-a folosit și de ghidajele din vizorul electronic al camerei pentru a menține coloanele care formează tripticul perfect verticale. „Niciuna dintre imaginile acestea nu e îndreptată la postprocesare, așa au fost fotografiate, ceea ce e esențial pentru mine, din punct de vedere etic. De asemenea, vizorul electronic e super precis pentru imaginea finală. Astfel, chiar și în condiții de iluminare slabă și artificială, cum e cea de la metrou, îți poți da seama instantaneu ce obții de la expunere.”

În cele din urmă, cu un număr semnificativ de imagini realizate, cum le-a ales Natan pe cele folosite în revistă și pe site-ul său? „Principiul de bază pentru a alege cele mai bune imagini e să te facă să simți cu adevărat ceva. Astea sunt imaginile care te atrag. Ele te captivează și încep conversațiile pe care vrei să le porți.”