„Nu sunt un sportiv”, spune Tolis Fragoudis, „și cu siguranță nu sunt la fel de talentat ca Pamela, dar în multe momente din acest proiect am simțit că forțam, atât eu, cât și camera Sony Alpha 7S III, limitele.”

Filmând în mijlocul Vienei, Tolis și Pamela au început cu un plan, dar, având în vedere diferitele limitări ale filmării, cei doi au fost nevoiți să renunțe la planul inițial și să improvizeze. „Întregul proiect a sfârșit prin a fi foarte spontan”, ne spune el, „iar la final m-am simțit ca și cum aș fi făcut și eu parkour – doar că obstacolele mele erau cele de filmare, nu ziduri și bănci.”

Necesitatea de a se adapta rapid a ajutat, de fapt, la definirea secvenței de deschidere a filmului și a dus la unele dintre fotografiile preferate ale lui Tolis, precum și la un antrenament timpuriu pentru Alpha 7S III. „Neputând filma în câteva locuri pe care Pamela le cunoștea, ne-a sugerat să mergem în sala ei de antrenament. Inițial, am fi vrut să stăm tot timpul afară, dar m-am gândit 'bine, hai să o facem'. S-a dovedit a fi o decizie foarte bună și a creat un contrast grozav pentru secțiunile în aer liber de mai târziu.”

Tolis a filmat toate secvențele din interior cu aparatul în mână, folosind stabilizarea integrată a aparatului Alpha 7S III pentru un aspect mai fluid. „Am folosit o combinație de focalizare manuală și focalizare automată pentru a-i urmări mișcările”, explică el, ”iar noua focalizare automată de urmărire a subiectului a fost incredibil de impresionantă, dar și simplu de utilizat.”

„Faptul că poți atinge pur și simplu zona pe care vrei să o urmărești pe ecranul tactil, iar camera să o urmărească”, continuă el, „este cu adevărat uimitor. La un moment dat, când Pamela sare pentru a se prinde de marginea unei platforme de lemn, am setat focalizarea automată să-i urmărească mâna, iar aceasta a făcut exact acest lucru. Când te gândești la complexitate, este uimitor. Nu este vorba doar de urmărirea unei culori sau a unui ton puternic, ci a unui obiect care își schimbă forma și unghiul pe măsură ce se mișcă prin cadru. Nu știu cum funcționează. Mă bucur doar că funcționează!”

Tolis a trecut din când în când de la lucrul cu camera în mână la montarea camerei pe un cardan ales când o urmărea pe Pamela dintr-o mașină sau când alerga după ea.

Această mișcare este arătată perfect atunci când Tolis a trecut la modurile de filmare cu încetinitorul ale camerei sale. „Când a fost anunțată camera, la fel ca mulți alții, am fost surprins”, spune el. „Mă așteptam să aibă 4K la 60 cps, dar Sony ne-a oferit 120 cps, ceea ce trebuie să spun că este incredibil. Poți să încetinești de aproximativ cinci ori, ceea ce este foarte util pentru în postproducție. Dar principala atracție în filmul meu a fost modul în care a dezvăluit complexitatea și grația mișcărilor Pamelei”, continuă el. „Sportivii ca ea sunt atât de rapizi încât doar atunci când încetinești lucrurile oamenii pot recunoaște lucrurile incredibile pe care le fac.”

Una dintre fotografiile care i-au plăcut cel mai mult lui Tolis a fost o scenă pe acoperiș la apus. „Am ajuns acolo imediat după ce soarele a apus”, explică el, „dar încă aveam acest cer minunat, plin de tonuri roșii, galbene și portocalii. Pamela era iluminată din spate de luminozitatea acestuia, dar, folosind noul profil S Log 3 al modelului Alpha 7S III, am putut să o expun fără să obțin o siluetă. Profilul ne-a oferit toate datele de care aveam nevoie pentru postproducție, fără a pierde niciun detaliu din figura ei sau din cer. Nu este ceva ce aș fi putut realiza înainte.”

Cu proiectul finalizat cu o viteză uimitoare, ce a rămas cu adevărat întipărit în memoria lui Tolis din această ședință foto plină de energie? „Aproape întreaga cameră a fost o experiență nouă și a funcționat cu brio”, spune el, „de la noua amplasare a butoanelor până la intrările personalizabile. Și cu toate realizările sale tehnice, cum ar fi ISO și focalizarea automată, cu cât o folosesc mai mult, cu atât simt mai puțin nevoia să am în bagaj o cameră video dedicată.” Dar, oricât de impresionant i s-a părut lui Tolis kitul, principala sa admirație a fost rezervată pentru Pamela. „Pentru toate provocările tehnice pe care le-a depășit camera, ceea ce contează cu adevărat este ceea ce se întâmplă în fața obiectivului. Am fost atât de norocos să lucrez cu această sportivă uimitoare. La fel ca și camera mea, ea a înfruntat fiecare obstacol fără să se întrerupă și a fost uimitor de văzut.”