După ce a călătorit prin lume în ultimii 20 de ani și a realizat fotografii la aproape orice tip de eveniment sportiv, fotograful de sport Giovanni Auletta s-a specializat în schi și ciclism. Dar deoarece măsurile de izolare impuse de COVID-19 au decimat evenimentele sportive din întreaga lume, „ar fi fost imposibil să continui să lucrez pentru aceste două discipline”, spune el.
„Prima săptămână de izolare am considerat-o un concediu”, continuă Auletta, „iar în a doua săptămână mi-am curățat aparatele foto și mi-am reglat setările. În a treia săptămână, am ieșit dimineața devreme pentru a fotografia orașul pustiu și, fără să-mi dau seama, practic am început din nou să lucrez”.
Deoarece subiectele sale obișnuite sunt în pauză, Giovanni s-a folosit de perioada de restricții pentru a găsi o nouă inspirație și s-a oprit asupra unui subiect care are propriul istoric de reziliență și de adaptare. „Am dorit să lucrez într-un loc cu identitate puternică și cu un istoric în spate, astfel că am ales să urmăresc gimnastele de la S.D.G FORZA E CORAGGIO”, explică el. „A fost prima asociație sportivă din Milano, creată în 1870 și a supraviețuit celor două războaie mondiale, astfel că este un loc care știe ce înseamnă să te adaptezi și să fii rezilient”.
Giovanni a ales să se concentreze nu asupra unor sportivi individuali, ci asupra unor echipe care s-au reunit după lunga perioadă de izolare. A ales ca subiect echipa de gimnastică ritmică, adăugând că „a dorit să scoată în evidență un sport care nu este mereu în centrul atenției, dar care este practicat cu aceeași dedicare și pasiune precum alte sporturi mai celebre”.
Deși Giovanni a mai fotografiat gimnaste, nu a mai făcut-o „într-un mod atât de intim” și, evident, au fost numeroase diferențe față de subiecte precum schiul. „Mai întâi, gimnastica este sport de interior, astfel că este mai puțină lumină, dar și diferențe fizice”, explică el, „de exemplu, la schi, distanțele sunt mai mari și cronometrarea mai exactă. Schiul este un sport „de o imagine”, dar în acest proiect nu m-am grăbit, am putut să mă mișc și să aleg locul potrivit pentru sportiv, adaptându-mă la locație și la lumină”.
Și echipamentul fotografului trebuie să se adapteze și, ca utilizator al modelelor Sony Alpha 9, Giovanni știe că aparatul său foto este extrem de versatil. „În interior sau afară”, explică el, „când înregistrezi acțiunea, obturatorul trebuie să fie foarte rapid. În ciuda ferestrelor mari, sala era un mediu cu lumină difuză, astfel că a fost bună să-mi testez echipamentul. Ca de obicei, Alpha 9 II a trecut testul cu brio, permițându-mi să folosesc valori ISO ridicate fără reducerea calității. Astfel, m-am putut baza pe funcția ISO automat pentru adaptare la lumină, iar în locuri precum acesta, unde lumina variază, acest lucru a fost vital”.
Alte aspecte ale performanței modelului Alpha 9 II au contribuit la seria intimă de imagini ale lui Giovanni. „Nu mai pot renunța la funcția Sony FA pe ochi în timp real”, mărturisește el, „funcționează extraordinar, menținând focalizarea acolo unde este necesar în timp ce eu mă concentrez pe alte aspecte ale fotografierii. În plus, funcționează chiar și cu retroiluminare puternică și cu alte elemente precum panglicile gimnastelor, nu este niciodată indusă în eroare”.
Și vizorul electronic al aparatului Alpha 9 II a fost esențial, „iar trecerea continuă a subiectului de la lumină la umbră nu a pus probleme aparatului foto, deoarece expunerea a reacționat la condițiile de iluminare. Iar obturatorul silențios mi-a dat posibilitatea de a fi complet discret, lucrând cu sportivii ca și cum nici nu aș fi fost acolo”, adaugă el.
Despre fotografierea cu 20 de cadre pe secundă, Giovanni spune: „este important să cunoști sportul pe care îl fotografiezi, pentru a putea anticipa mișcările. În acest caz, nefiind specializat în gimnastică, modul de fotografiere în rafală cu 20 de cadre pe secundă al aparatului Alpha 9 II a fost foarte util, permițându-mi să aleg imaginea perfectă”.
Fotografiind cu obiectivul de 24-105 mm f/4 G OSS pentru unghiuri largi, dar în general cu obiectivul de 70-200 mm f/2,8 GM OSS, Giovanni a reușit „să fiu la distanța potrivită față de sportivi – nici intruziv, nici prea departe de scenă”, iar diafragma la f/2,8 i-a permis să lucreze cu un câmp vizual cu profunzime redusă pentru a-și scoate în evidență subiecții în sala întunecată. „La multe dintre fotografii”, explică el, „am dorit să mă concentrez pe gesturile sportivului, astfel că am setat diafragma maximă și am izolat forma corpului și poza în mediuI”.
„Această meserie”, încheie Giovanni, „m-a învățat că nu încetezi niciodată să înveți, din punct de vedere tehnic, dar și din perspectivă umană. Ca fotografi, la fel ca sportivii, trebuie să fim mereu activi, fizic și mental, iar învățarea și adaptarea joacă un rol foarte important. Îmi lipsesc munții și abia aștept să reînceapă sezonul de iarnă, dar am învățat că gimnastica este un sport practicat cu multă pasiune și iubire, așa că acum este și în inima mea”.
