Care a fost scânteia sau inspirația inițială de la baza acestui scurtmetraj?

Când aveam șase ani, îmi plăcea un joc. Tatălui meu i se părea un pic cam periculos, dar pentru mine, era ceva aproape magic: acopeream lămpile cu țesături și eșarfe și priveam cum lumina își schimbă culoarea și strălucirea. Tata m-a oprit în cele din urmă deoarece își făcea griji pentru siguranța mea, dar mi-a făcut cadou niște becuri colorate. Le-am păstrat și, douăzeci de ani mai târziu, le-am găsit într-o cutie în casa bunicii. Timpul trecuse, dar erau exact așa cum mi le aminteam… și cred că nici eu m-am schimbat prea mult: când le-am aprins din nou, am simțit același sentiment de uimire și admirație pe care îl aveam în copilărie. Acea scânteie a fost începutul poveștii mele.

Această poveste urmărește gestul emoționant al doi nepoți, un cineast și un coregraf, care încearcă să-i aducă puțină bucurie bunicii lor de nouăzeci de ani. E o narațiune simplă, dar emoționantă și sinceră. Femeia pe care o vedeți pe ecran este chiar bunica mea și da, chiar are nouăzeci de ani. Visul ei de-o viață a fost să devină actriță. Întrucât mi-a susținut întotdeauna pasiunile, am vrut să spun o poveste despre ea. Avem o legătură profundă și am încercat întotdeauna, după cum mi-a sugerat și ea, să găsesc extraordinarul în obișnuit, generozitatea tăcută de a împărtăși ceea ce iubim, darul unic pe care fiecare dintre noi îl poartă și cum poate aduce fericire altcuiva. Când am dat peste becurile alea vechi din casa ei, am văzut-o exact așa cum apare în film: stând liniștită lângă fereastră, emanând o melancolie liniștită. În acel moment, m-am întrebat ce aș putea face pentru a-i lumina lumea.

Cum a evoluat ideea de la concept la scenariu? A influențat în vreun fel camera povestea?

Când am început să scriu povestea, am știut imediat că vreau să o implic pe bunica, precum și pe prietenul meu, Samuele, coregraf și dansator talentat. Având în vedere vârsta bunicii, știam și că întreaga filmare va trebui să aibă loc în casa ei. Asta m-a inspirat să aduc magia spectacolului și a cinematografului în acel spațiu intim pentru că, adesea, așa începe crearea filmelor: cu familia, acasă, unde oamenii cei mai apropiați devin primii actori din primele noastre povești.

Camera a jucat un rol esențial în conturarea direcției poveștii, mai ales datorită noului său design și modului în care este concepută să fie utilizată. Având o formare cinematografică, uneori îmi lipsește experiența de a privi direct printr-un vizor, în loc să mă uit la un monitor. Există o oarecare intimitate, o imersiune liniștită care se produce atunci când îți apeși ochiul pe ocular. Acea senzație, readusă de vizorul electronic reproiectat al acestei noi camere, a dat naștere ideii că, prin obiectiv, poți întrezări minunare și imaginație, genul de viziune care există atunci când visezi cu ochii deschiși. În mod potrivit, ultima replică a filmului a fost de fapt primul lucru pe care l-am scris.

Care a fost cea mai mare provocare în timpul producției și cum a ajutat echipamentul la soluționarea ei?

Am avut un calendar strict și diverse dificultăți. Am încercat să mă pun în pielea celor care abia își încep călătoria în realizarea de filme sau sunt deja pe această cale și sunt nevoiți adesea să facă totul singuri, ca niște adevărați oameni-orchestră: actor, scenograf, designer de costume, producător, regizor etc... Acestea fiind spuse, nu am pus niciodată limite creativității și nu aș face asta niciodată. Prin poveste, am vrut să exprim și un sentiment de libertate, dorința de a trăi aproape de natură, departe de oraș. Mi-am imaginat o scenă filmată în întregime pe bicicletă. La propriu, în timp ce mergeam cu bicicleta.

Datorită acestei noi camere, am reușit să fac asta. Nu am avut nevoie de stabilizator, mâner sau de alte echipamente suplimentare, doar camera în mână și de modul Activ dinamic activat.

Au existat anumite caracteristici ale camerei care te-au ajutat să obții un anumit aspect sau o anumită stare de spirit?

Ergonomia camerei a jucat un rol crucial: mi-a permis să filmez scene dinamice și să navighez cu ușurință prin spații înguste și incomode. Unul dintre obiectivele mele a fost să filmez o scenă cocoțat într-un copac și am reușit.

Micul teatru pus în scenă în film are loc în sufrageria bunicii, nu pe o scenă de filmare, nu într-un platou mare, reconstruit, ci într-un spațiu real, locuit. Datorită caracterului compact și manevrabilității camerei, a fost surprinzător de ușor să mă mișc printre perdele improvizate, recuzită... și bunica mea, care a supraveghea totul cu un ochi de vultur și chiar a oferit câteva sugestii originale și creative.

Am vrut să surprind senzația adevăratei creații de film, ceva realizat manual și personal, iar cu estetica ușor vintage a camerei, sper că am reușit să scot în evidență un ton natural, de basm: cel mai sincer suflet al acestei povești.

Cum s-a comportat camera în condiții dificile, precum lumină scăzută, mișcare rapidă sau medii exterioare?

Camera m-a impresionat în mod repetat. Modul ISO dual de bază, la 800 și 4000, funcționează impecabil; materialul filmat e clar și fără zgomot la ambele setări, iar comutarea între cele două e cursivă și eficientă.

În lumina soarelui, vizorul e spectaculos, iar monitorul e incredibil de precis, cu culori vii, luminozitate excelentă și o reproducere impresionantă a culorilor.

Am testat camera la mare, pe vremea aspră de la țară, și a funcționat impecabil.

Ergonomia sau factorul de formă al seriei FX ți-au influențat alegerile regizorale sau cinematografice?

Fiind obișnuit cu aranjamentele cinematografice tradiționale, adesea mari și greoaie, mi-am făcut griji inițial în legătură cu limitările de spațiu și de manevrabilitate. Dar designul compact al camerei FX2 m-a liniștit rapid: puteam duce tot ce-mi trebuia într-un rucsăcel. Ergonomia e atât de bine gândită încât, în opinia mea, nu am avut nevoie de instrumente sau accesorii suplimentare. Simpla ținere a camerei în mâini a fost suficientă.

De fapt, am folosit obiecte de zi cu zi: o vază, o masă sau orice altceva se afla în apropiere, drept suport improvizat pentru filmarea cadrelor. Abordarea asta mi-a permis să comut într-un mod fluid între cadre mai compuse, cinematografice, și decoruri naturale, spontane, în funcție de scenă. De asemenea, a ajutat-o ​​pe actriță să nu simtă că este filmată, creând o atmosferă mai relaxată și autentică pe platoul de filmare.

Ce fel de configurații de obiectiv, microfon și riguri ai folosit cu camera FX? Ți-au deschis noi posibilități vizuale?

Am folosit la maximum gama extinsă de obiective Sony. Obiectivul ultralarg FE 16–25mm F/2.8 G mi-a permis să mă strecor în spații înguste sau să surprind prim-planuri largi pe o promenadă îngustă de lângă mare.

Am folosit obiectivele FE 35mm F/1.4 GM și FE 85mm F/1.4 GM II pentru a scufunda subiecții într-o atmosferă magică, de vis, estompând fundalurile și accentuând senzația de poezie vizuală. Pentru prim-planuri mai apropiate și planuri subiective, am folosit obiectivul FE 70-200mm F/2.8 GM OSS II, obținând rezultate remarcabile și intime.

Filmarea la diafragme între F/1.4 și F/2.8 m-a uimit prin luminozitatea și claritatea oferite de obiective. Sunt clare, cu greutate redusă și totuși oferă un aspect cinematografic superb, care completează intervalul dinamic puternic al camerei. Proiectul nu a necesitat dialoguri sau sunet, așa că am ales să nu folosesc un microfon sau mânerul superior, optând în schimb să filmez cu camera în forma sa cea mai pură, exact așa cum a fost concepută. Și pentru ce-mi trebuia atunci, a fost perfect.

Au existat cadre sau secvențe pe care nu le-ai fi putut realiza cu o altă cameră?

Camera asta oferă funcții care nu numai că au deschis o varietate de posibilități tehnice, dar m-au și inspirat pe tot parcursul procesului creativ.

Pentru mine, conexiunea cu instrumentul pe care îl folosești pentru a da viață imaginației e esențială. Atunci când alegi o cameră, desigur că îi iei în considerare specificațiile, dar un alt aspect important, în opinia mea, e cum te face să te simți.

Această nouă cameră îți oferă un adevărat sentiment de libertate creativă. Nu aș fi putut realiza atât de ușor un cadru pe care mi-l imaginasem: un prim-plan al unui actor în timp ce merge cu bicicleta pe un drum de țară denivelat. Vă încurajez să urmăriți rezultatul pentru a simți același amestec de satisfacție și uimire pe care l-am simțit și eu când am văzut cum prinde viață.

Cum au susținut calitatea imaginii și știința culorilor tonul filmului tău?

Calitatea imaginii și știința culorilor din seria FX mi-au depășit așteptările. În calitate de realizator de film care apreciază atât clarobscurul bogat și saturat, cât și tonurile cinematografice delicate și desaturate, am fost impresionat de capacitatea camerei de a gestiona o gamă largă de stiluri vizuale. Materialul filmat a oferit o flexibilitate remarcabilă la post-producție, permițându-mi să potrivesc perfect diferite aspecte, în ciuda faptului că până și fișierele obținute direct din cameră ofereau deja rezultate excepționale.

Claritatea, textura și detaliile fine surprinse au fost cu adevărat remarcabile. Fișierele Log de înaltă calitate oferă o libertate impresionantă pentru gradare, asigurând un flux de lucru robust la post-producție. Din punct de vedere tehnic, intervalul dinamic și știința culorilor sunt pe deplin aliniate cu standardele profesionale așteptate din partea seriei FX de la Sony, reflectând adesea caracteristicile liniei de top Cinema de la Sony.

Cu ce speri că va rămâne publicul din acest film?

Sper ca oamenii care vor viziona filmulețul ăsta îi vor simți spiritul venit din inimă, simplu și sincer. Mi-ar plăcea să ne reamintească să ne gândim la oamenii la care ținem și poate chiar să-i implicăm într-un proiect creativ.

Adesea petrecem atât de mult timp departe de casă, absorbiți de muncă, în cadrul unor echipe în perpetuă schimbare, încât îi uităm pe cei care ne-au stat alături cel mai mult timp și pe care nu-i vom avea alături pentru totdeauna. Primul pas ar putea fi readucerea la viață a unei povești ascunse de mult timp într-un sertar. Deschide sertarul. Lasă visul să zboare. Spune povestea.

Cum crezi că noile instrumente, precum camera FX, vor modela viitorul filmului independent sau de scurtmetraj?

Cred din tot sufletul în puterea imaginației și în arta de a crea ceva măreț și semnificativ din foarte puțin. Pentru mine, adevărata frumusețe e ascunsă în unicitate și diversitate, în spectrul complet de culori. A fi autentic astăzi nu e ușor, e nevoie de curaj și energie.

Din fericire, energia care strălucește în ochii și inimile celor care au un vis e atât de puternică încât e aproape de neoprit. Chiar și așa, cu toții ne confruntăm uneori cu limite.

De aceea cred că, pentru un realizator independent de filme, un cineast sau un student la o școală de film, această cameră poate fi mai mult decât un simplu instrument. Poate fi un memento, un companion, un aliat loial. Un fel de talisman de purtat când îți urmezi calea. Instrumentele noi te duc pe drumuri noi, iar imaginația nu cunoaște limite.

Încearcă iar și iar. Privește ce îți iese în cale cu ochi blânzi. Învață să vezi lumea așa cum e cu ochiul stâng, iar cu ochiul drept așa cum ți-ai dori să fie. Apoi deschide-i pe amândoi și încearcă să îmbini cele două viziuni. Acceptă-ți unicitatea. Găsește un grup de prieteni, de colegi creativi, cu care să-ți petreci zilele și experimentează cât mai mult.

Poate că, în cele din urmă, cel mai adevărat sfat pe care îl pot oferi este din inima iubitei mele bunici:

„Închide ochii și visează. Sau visează cu ochii larg deschiși.”