Muzica este brută și abrazivă, o senzație pe care o puteți simți în aceeași măsură în care o ascultați. Mulțimea este absorbită de întuneric într-un ritual al mișcării, pierzându-se într-o supraîncărcare senzorială. În mijlocul acesteia se deplasează Alex Verhalle, căutând doar acele momente care cuprind întreaga energie underground și autenticitatea acestei experiențe de dark techno.

În sincron cu acest gen muzical, și el este total intransigent. Imaginile sale sunt o celebrare densă, texturată, plină de umbre intense, mișcări provocatoare, reflexii lucioase de sudoare și energie aspră, neîntreruptă, a acestei culturi. „Muzica este prima mea dragoste”, spune el, „și a fost mereu prezentă în viața mea. Fotografia este modul meu de a o înțelege și de a o celebra. Este reacția mea și, pentru mine, trebuie să fie întotdeauna onestă. Fotografiile pe care le creez trebuie să fie reale, niciodată regizate, niciodată pozate. Procesul constă în celebrarea emoției brute a oamenilor care trăiesc aceste momente intense.”

„Dacă aș avea o superputere, aceasta ar fi invizibilitatea”, explică Alex. „Nu-mi place să fiu văzut, deoarece chiar și în acea simplă interacțiune, momentul pe care îl urmăresc se poate schimba sau poate dispărea. Doresc să fotografiez o persoană care se lasă purtată de muzică, nu pe cineva care doar mimează această stare. Sau, mai rău, pe cineva pe care l-am scos din propria experiență. Mă pun mereu în locul lor. O fotografie nu ar trebui să fie realizată niciodată în detrimentul momentului.” „Ceea ce ajută situația”, spune Alex, „este faptul că sunt destul de scund, deci mă pot deplasa neobservat de cele mai multe ori și că aceste medii sunt de obicei scufundate în întuneric. De asemenea, lucrez mult, așa cum v-ați fi așteptat de la un fotograf care practică fotografia stradală, ducând rareori camera la ochi, un gest care poate atrage atenția asupra mea. Prefer, în schimb, să încadrez de la nivelul pieptului sau taliei.”

O altă parte a abordării oneste a lui Alex provine din utilizarea sa neclintită a stilului alb-negru. „În mod ironic”, spune el, „imaginile monocrome nu tind să obțină rezultate foarte bune pe rețelele de socializare, dar pentru mine reprezintă cel mai eficient mod de a arăta intensitatea și emoția evenimentelor techno. Dar acest stil a devenit parte din lookul meu definitoriu. Acesta are o calitate documentară, ceea ce înseamnă că există un adevăr în spate, chiar dacă stilul monocrom este, în esență, o abstracție.” „Mai mult decât atât”, continuă el, „în aceste medii, nu poți controla culoarea luminilor și a laserelor. Designerul de lumini poate face o treabă uimitoare, dar dacă o anumită nuanță sau reflexie stă în calea poveștii, este o problemă pentru mine. Vreau să mă concentrez exclusiv pe puritatea contrastului, a umbrelor și a formelor. Nu vreau distrageri de atenție, ci doar emoții.”

Căutarea conexiunii și a adevărului de către Alex se extinde și asupra modului în care își folosește camera Sony Alpha 1 II. „În ciuda condițiilor dificile de fotografiere în lumină scăzută și cu multă mișcare, lucrez pe modul manual, așa cum am făcut-o dintotdeauna”, explică el. „Setez diafragma la valoarea maximă pentru a capta fiecare fărâmă de lumină din încăpere și folosesc valori ISO foarte ridicate, precum ISO 6400, știind că camera le poate gestiona cu ușurință. Asta îmi oferă viteze ale obturatorului de aproximativ 1/160 sec., ceea ce este suficient de rapid pentru a evita prea multă neclaritate, dar și pentru a da o senzație naturală mișcării din cadru.” De asemenea, el preferă să focalizeze manual, utilizând focalizarea pe distanțe și setând instinctiv obiective precum FE 14mm f/1.8 GM la distanța corectă, exact ca un fotograf care practică fotografia de stradă în stil tradițional. „Acest lucru contribuie și el la dorința mea de a trece neobservat”, explică Alex, „iar dacă un dansator nu este perfect clar, imaginea poate avea în continuare o valoare deosebită.”

Trecând recent de la un sistem DSLR la unul mirrorless, Alex a observat un avantaj în ceea ce privește greutatea. „Echipamentul meu Sony este mai ușor decât ceea ce aveam înainte, însă efortul fizic de a folosi o cameră toată noaptea nu m-a deranjat niciodată. Înainte problema era legată de ceea ce pot lua cu mine în bagajul de mână. Obișnuiam să-mi fac multe griji că nu o să am un anumit echipament la mine. Acum, acest lucru nu mai este valabil”. Alex a considerat, de asemenea, că funcțiile de personalizare ale modelului Alpha 1 II sunt extrem de utile. „Primul lucru pe care l-am făcut a fost să setez rotițele exact așa cum eram obișnuit”, spune el, „ceea ce a însemnat că, în câteva secunde, am putut să folosesc camera în mod instinctiv. Am setat-o să fotografieze în format JPEG alb-negru și am început imediat să lucrez, de parcă o aveam de 10 ani.”

„Îmi place să fiu prezent și implicat, iar în timp ce mulți fotografi fac mii de fotografii în aceste situații, în cazul meu este vorba doar de ordinul sutelor, pe care le folosesc în cea mai mare parte. Nu mă străduiesc să ating perfecțiunea. Rezultatul este important, dar și mai important este modul în care am ajuns acolo. Și, în cele din urmă, acesta este un aspect pe care ar trebui să îl puteți simți în fotografii.”