Pare că destinul i-a conturat cariera fotografului portughez Gonçalo Delgado încă de dinainte ca el să o știe. „Am crescut într-o familie de fotojurnaliști”, își amintește Gonçalo, „iar fratele meu era și muzician. Am fost înconjurat de muzică bună și de fotografie de la o vârstă foarte fragedă. Încă îmi amintesc cum alegeam ce album voiam să ascult pe Sony Discman.”

Odată cu influența din partea familiei sale, următorul pas firesc pentru Gonçalo a fost să exploreze cu camera sa, fotografiind trupe locale. „M-am conectat cu universul underground rock și metal, concentrându-mă pe a fotografia concerte underground cu scene ticsite în locații mici. Nu existau spații photo pit, așa că stăteam în mijlocul mosh piturilor!”

Din 2004, fotografia muzicală a lui Gonçalo a evoluat odată cu tehnologia camerelor. Prima sa cameră Sony a fost camera Alpha 7 originală, pe care îi plăcea să o folosească cu obiective vintage cu focalizare manuală – „de-a lungul anilor, am fotografiat cam cu toate camerele de la Sony și, în prezent, folosesc camerele Sony Alpha 1, Alpha 7C II și Alpha 9 II”.

Obturatorul global al camerei Alpha 9 III a fost deosebit de important pentru munca lui Gonçalo. „În trecut, aveam mereu probleme cu pâlpâirea de frecvență a luminilor cu camerele mirrorless, și chiar și cu DSLR-uri. Acum toate luminile sunt cu LED-uri, și e complicat să abordezi frecvența. Alpha 9 III, în special obturatorul global, a schimbat regulile jocului.”

Chiar dacă Alpha 9 II e camera sa uzuală, Gonçalo apreciază rezoluția înaltă a camerei Alpha 1, mai ales când fotografiază din mulțime o trupă de pe scenă. „Îmi place tare mult Alpha 1”, explică el, „pentru că pot fotografia de la distanță cu obiectivul FE 70-200mm f/2.8 GM OSS II sau cu FE 400mm f/2.8 GM OSS și pot decupa suplimentar dacă e nevoie”.

Chiar dacă are mereu un teleobiectiv la îndemână, lui Gonçalo îi place foarte mult să fotografieze cu obiectivele cu distanță focală fixă, în special cele cu unghi panoramic. „Obiectivul meu preferat pentru fotografia de concert este FE 14mm f/1.8 GM. Faptul că sunt înalt mă ajută să fotografiez scena din perspective neobișnuite. Îmi place să surprind senzația de a te afla pe scenă. Alți fotografi se bazează pe obiectivul de 70-200 mm, care e excelent pentru scenele mai mari, însă kitul meu perfect e format din Sony FE 14mm f/1.8 GM, FE 50mm f/1.2 GM și FE 135mm f/1.8 GM.”

Cu toate acestea, noul FE 28-70mm f/2 GM l-a impresionat pe Gonçalo. „Ador acel obiectiv! Am fotografiat de curând la un concert cu Alpha 1 și obiectivul de 14 mm pentru cadre largi și flexibilitate la decupare, alături de Alpha 7R V cu obiectivul de 28-70 mm. Versatilitatea sa m-a dat pe spate.”

E firesc să presupunem că fotografierea unui spectacol live e un proces reactiv, însă pregătirea e esențială pentru munca lui Gonçalo. Acest aspect include chiar și lumina din anumite locații, „când știu că locația nu are lumină bună, iau de obicei la mine obiectivele de f/1,2 și f/1,4, ca să pot avea mereu lumină”. Știe și că poate forța sensibilitatea ISO pentru orice cameră Sony folosește – „pot forța camera Alpha 1 la ISO 12.800 și Alpha 9 III la ISO 51.200 fără niciun fel de problemă”.

Însă planificarea adevărată constă în urmărirea și cunoașterea comportamentelor artiștilor, din moment ce Gonçalo știe că aceste elemente duc la imagini excepționale. „Când nu știu multe despre trupă, caut informații ca să înțeleg cum se mișcă pe scenă și cum cântă”, explică el.

„La un moment dat, urma să fotografiez o trupă din Australia ce se numea Airborne și, după ce am căutat informații despre ei, am găsit videoclipuri în care solistul mergea în mulțime. Când am ajuns acolo, am auzit că aveam voie să fotografiem doar în timpul primelor patru piese, ceva neobișnuit pentru că de obicei e vorba de primele trei. Așa că am bănuit că urma să se întâmple ceva în timpul celei de-a patra.”

Iar intuiția lui Gonçalo nu s-a înșelat. „M-am poziționat pe când a treia piesă se termina, ceea ce a însemnat că am fost acolo când solistul s-a urcat pe umerii unui asistent al trupei. Aveam obiectivul FE 12-24mm f/2.8 GM și eram exact în fața lui. Între timp, toți ceilalți fotografi erau în spate. Mergeam cu spatele, cu obiectivul la 12 mm, și l-am așezat perfect în cadru, cu soarele exact în spate. Apoi și-a strivit o doză de bere de cap și toată lumea, inclusiv eu, ne-am udat leoarcă. Însă tot am făcut fotografia.”

Atunci când fotografiază un concert, obiectivul lui Gonçalo merge dincolo de a fotografia artiștii pe scenă – își propune să simtă muzica și să spună o poveste. „Îmi doresc să simt muzica prin fotografie”, explică el. „Pe parcursul concertului resimt o anumită stare și o anumită senzație, iar asta mă motivează să fac fotografii mai bune pentru a le surprinde.”