Prima dată când Alex Farinelli a pășit pe pistă ca fotograf, recunoaște cu sinceritate că îi „tremurau picioarele”. Familiarizat cu cursele de MotoGP din tribunele spectatorilor, acest prim eveniment profesional la cursa de pe circuitul Misano Adriatico din 2011 a fost punctul culminant al visului său de o viață de a-și fotografia eroii în acțiune.

„Văzusem deja multe curse pe circuit”, explică Alex, „și am urmărit MotoGP la televizor încă din copilărie, dar, fiind acolo, printre eroii mei, respirând același aer cu ei, simțind ca și ei mirosul de benzină și cauciuc ars și auzind urletul motocicletelor trecând în viteză la doar câțiva centimetri de mine… a fost ceva incredibil. În acele momente”, continuă el, „simți o supradoză de adrenalină. Sentimentul acesta – fluturii din stomac, inima bătându-mi nebunește – încerc să îl transmit prin imaginile mele. Este vorba de pasiune și de emoția de a fi acolo, atât de aproape de acțiune.”

Dar calea până la a fotografia curse MotoGP nu a fost ușoară. De fapt, la fel ca cei care concurează pe pistă, Alex a trebuit să muncească din greu pentru această oportunitate. „Timp de mulți ani”, explică el, „am lucrat cu alți fotografi la diverse competiții sportive din regiunea mea, fotografiind sporturi ca gimnastică, ciclism, atletism, înot. Nu eram încă un fotograf pe deplin profesionist și lucram în principal ca analist și programator. Pe vremea aceea îi întrebam pe toți cunoscuții dacă ar putea să mă introducă la un eveniment MotoGP și, în cele din urmă, am fost acreditat ca fotograf la Misano Adriatico. Am fost norocos”, spune Alex râzând, „dar am fost și încăpățânat și nu m-am dat niciodată bătut.”

Este evident cu câtă convingere își documentează Alex sportul preferat, dar cum o face? Ce tehnici folosește pentru a aduce emoția în fotografiile sale? „Pentru mine, fiecare cursă are ceva special, iar piloții fac tot ce le stă în putință”, explică el, „prin urmare mă străduiesc la rândul meu să fac ceva special. Așa încerc să aduc efectul „uau!” într-o fotografie și asta mă menține motivat. E ca oxigenul pentru plămâni.”

Ca mulți alți fotografi profesioniști de sport, Alex se bizuie pe camerele foto Alpha 1 și Alpha 9 II pentru a imortaliza aceste momente. „Camerele mele Sony au fost un instrument esențial pentru evoluția muncii mele”, explică el, „și mă ajută să acopăr o gamă largă de situații. De exemplu, precizia și viteza focalizării automate la orice diafragmă îmi permit să fiu mai creativ. Folosesc modurile Zonă mare și focalizarea automată cu urmărirea subiectului și știu că mă pot baza întru totul pe ele. Asta înseamnă că pot da frâu liber creativității, folosind monitorul pentru a fotografia din perspective diferite, cum ar fi de la nivelul solului sau de la o înălțime mult mai mare decât a mea.”

„Pe circuit”, continuă el, „trebuie să acorzi o atenție deosebită motocicletelor și piloților pentru a le înțelege deplasarea și trasele. Doar așa poți surprinde momentele care contează. Cunoașterea pistei și a piloților este de mare ajutor pentru că toate detaliile se îmbină și amplifică efectul obținut. Prin urmare, circuitul și peisajul reprezintă elemente cheie în compozițiile mele, la fel ca piloții. Toate acestea creează intensitatea emoțională.”

În această fotografie de la Circuit de Catalunya din Barcelona, abilitățile lui Alex au intrat în acțiune. „Suntem în virajul trei”, explică el, „un viraj celebru pentru că este foarte rapid. Se poate vedea cum pilotul apleacă motocicleta în curbă, apropiindu-se foarte mult de suprafața pistei pe măsură ce execută manevra. Fotografia a fost făcută cu camera sprijinită pe sol și privind prin monitor, ceea ce creează o legătură directă cu pilotul pentru că sunt la același nivel cu el.”

În altă fotografie realizată la Barcelona, Alex a folosit forma circuitului pentru a încadra cu pricepere acțiunea. „Acesta este ultimul viraj”, spune el, „și îmi place desenul curbei, care adaugă imaginii o senzație de viteză. Aici am folosit un timp de expunere mai lung, de 1/40sec., pentru a estompa puțin mișcarea în cadru. Folosesc mereu un filtru ND ca să obțin acest efect și să pot să am și diafragma deschisă la maximum.”

Să fotografiezi în ziua cursei înseamnă să lucrezi cu echipele și piloții și în afara pistei. De altfel, Alex are câteva exemple grozave de emoție întâlnită acolo. „Atunci când fotografiez în garajul echipei, focalizarea trebuie să fie pe ochi și pe expresiile faciale. Aici putem fi martori la momente speciale, ca atunci când pilotul discută cu echipa tehnică sau face gesturi superstițioase. Toate fac parte din experiența de pe circuit și sunt la fel de încărcate emoțional ca și cadrele de acțiune.”

„În garaj”, continua el, „instrumentul de care mă folosesc cel mai mult este Focalizarea pe ochi. Când fotografiez cu un obiectiv ca FE 24mm f/1.4 GM la diafragmă maximă, sunt sigur că focalizarea este blocată pe subiect, deci nu ratez niciun moment. Având în vedere că nu am nicio șansă să repet vreun cadru, trebuie să evit orice greșeală, totul trebuie să fie perfect și exact asta îmi oferă aceste camere.

În această imagine de la Circuitul Portimao din Portugalia, Fabio Quartararo, campionul mondial în exercițiu, își manifestă bucuria la câștigarea cursei. „S-a întors către mine și a izbucnit în urale”, ne explică Alex, „iar acesta a fost un moment de emoție extraordinar și irepetabil. Sunt unul dintre fotografii echipei Yamaha și faptul că am relații excelente cu piloții îmi este de mare ajutor în astfel de situații. Dacă piloții au încredere în tine, atunci se simt mai relaxați, mai încrezători și vin în întâmpinarea ta căutând cele mai reușite fotografii.”

„Poate părea evident,” concluzionează Alex, „însă fiecare fotograf trebuie să studieze și să muncească pentru a-și găsi propria cale. În sporturile cu motor, e nevoie de experiență ca să ajungi să cunoști circuitele și să anticipezi ce se poate întâmpla. Dar, pe lângă asta, trebuie să îți găsești propriul stil și nu doar să încerci să fii ca toți ceilalți. Stilul meu este să arăt exact ceea ce simt, iar emoțiile vin și plecă în fracțiuni de secundă. Fără viteza și precizia echipamentului meu Sony, mi-ar fi mult mai greu să le surprind.”