Sunt cineast specializat în filme despre fauna sălbatică și producător-regizor independent, dedicat realizării de filme care explorează relația dintre oameni și lumea naturală. Am fost mereu atras de povești care merg dincolo de simpla prezentare a faunei pe ecran și, în schimb, pun accent pe modul în care oamenii și animalele coexistă, pe provocările cu care se confruntă și pe soluțiile care le permit să prospere împreună.

Pentru acest proiect, mi-am dorit să filmez în Peninsula Osa din Costa Rica, unul dintre cele mai bogate locuri de pe Pământ în ce privește biodiversitatea. Deși ocupă doar o suprafață infimă din planeta noastră, această regiune adăpostește o diversitate extraordinară de specii și este considerată a fi una dintre cele mai remarcabile povești de succes din domeniul conservării naturii. După ani întregi petrecuți documentând conflictele dintre oameni și natură, am vrut să spun o poveste mai optimistă, care să arate ce se poate întâmpla atunci când ecosistemele primesc șansa de a se regenera. În același timp, am vrut să văd cât de departe poate merge un cineast care filmează singur. În contextul în care tot mai multe producții dedicate faunei sălbatice sunt realizate cu echipe restrânse și bugete mai mici, acesta a fost prilejul perfect pentru a vedea dacă un singur om, având la el doar echipamentul esențial, poate surprinde comportamente interesante și imagini suficient de spectaculoase pentru un documentar de istorie naturală de cel mai înalt nivel.

Costa Rica este un exemplu extraordinar de succes în conservarea naturii, dar nu mi-am dorit ca filmul să fie construit în jurul cifrelor și al statisticilor. Am vrut ca spectatorii să simtă pădurea tropicală înainte de a o înțelege. Această pădure are o atmosferă unică: lumina care se strecoară printre coroanele copacilor, concertul de sunete dinaintea răsăritului, ceața care plutește printre arbori. Toate aceste momente sunt la fel de importante ca animalele în sine. O abordare mai calmă, aproape poetică, reflectă și mesajul filmului. Nu este un loc definit de distrugere, ci de renaștere. De la insecte până la tapiri și ara roșii, fiecare specie contribuie la refacerea pădurii.

Cât de importantă a fost viteza mai mare de citire a senzorului?Filmarea faunei sălbatice este unul dintre cele mai dificile teste pentru orice cameră. Animalele rareori se mișcă atunci când te aștepți, iar de multe ori ai la dispoziție doar câteva secunde pentru a reacționa. În pădurea tropicală, unde vegetația este foarte deasă, panoramările rapide printre copaci pot genera imediat un efect de „rolling shutter”. Unul dintre primele lucruri pe care le-am remarcat la noua FX5 a fost încrederea pe care mi-a inspirat-o atunci când urmăream mișcările imprevizibile ale unui subiect. Fie că urmărea maimuțe-păianjen deplasându-se prin coronamentul pădurii sau păsări care își luau zborul, nu mai eram preocupat de limitele tehnice ale camerei. Puteam să mă concentrez exclusiv asupra comportamentului animalelor și să reacționez instinctiv la ceea ce se întâmpla în fața mea. În filmele despre fauna sălbatică, asta contează enorm. Comportamentele spectaculoase apar o singură dată, iar atunci când tehnologia nu mai este un obstacol, îți poți dedica întreaga atenție poveștii pe care vrei să o spui.

Cum ai reușit să păstrezi coerența vizuală între medii atât de diferite?Costa Rica își schimbă permanent înfățișarea. Am filmat în pădurea tropicală întunecată, pe țărmuri scăldate de soare, în apropierea râurilor și cascadelor, în luminișuri expuse luminii puternice de la tropice. Faptul că am putut înregistra intern în format X-OCN pe 16 biți mi-a oferit multă siguranță. În loc să încerc să obțin imaginea finală direct din cameră, am preferat să mă concentrez pe expunere și să păstrez cât mai multe informații în imagine, pentru a le folosi apoi cum vroiam în etapa de gradare a culorilor. Pentru că, de cele mai multe ori, îmi colorizez propriile proiecte, filmez având mereu în minte imaginea finală. Dacă îmi doream ca o secvență filmată în zori să transmită o atmosferă mai rece sau mai misterioasă, știam că fișierele RAW îmi vor oferi suficientă flexibilitate pentru a modela imaginea ulterior. Acest flux de lucru mi-a permis să păstrez caracterul fiecărei locații, integrând-o în același timp în universul cinematografic.Cât de util a fost noul ecran?În cea mai mare parte a timpului, filmez animalele de unul singur, așa că nu am un asistent de focus sau un monitor extern. Tot echipamentul trebuie transportat prin teren dificil, iar o configurație cât mai compactă este esențială. Ecranul panoramic mai mare, de 3,5 inchi, s-a dovedit a fi cu adevărat de ajutor, mai ales atunci când focalizam manual folosind teleobiective și lucram cu o adâncime de câmp extrem de redusă. De asemenea, ecranul nativ 16:9 a făcut compoziția mai curată și mai precisă. Un alt lucru care mi-a plăcut a fost posibilitatea de a comuta rapid între imaginea curată și afișarea informațiilor de filmare. Când filmezi fauna sălbatică, focalizarea și compoziția sunt esențiale și un ecran curat, fără elemente care să-ți distragă atenția, face ca această cameră să ofere o experiență cu adevărat cinematografică.

Te-a ajutat vizorul electronic detașabil?Cu siguranță. În mediile tropicale, este foarte dificil să apreciezi corect expunerea doar privind ecranul LCD, mai ales pe litoral, în lumina puternică a soarelui, sau atunci când filmezi spre coronamentul copacilor. Vizorul electronic detașabil mi-a oferit o modalitate sigură de a verifica atât focalizarea, cât și expunerea, indiferent de condițiile de lumină, fără să fie nevoie să adaug un monitor extern voluminos. Pe teren, acesta este un avantaj important. Reduce riscul de a rata un cadru, camera rămâne compactă și îți oferă siguranța că imaginile vor arăta exact așa cum trebuie atunci când le vizualizezi ulterior. A contat sistemul de meniuri inspirat de gama CineAlta?Unul dintre cele mai bune exemple a fost în timpul filmării unui grup de ara roșii. Se hrăneau sus, în coronamentul pădurii, când, dintr-odată, au coborât în zbor și au început să rupă cu ciocul din fructe, lăsând bucăți să cadă în mare. Comportamentul lor s-a schimbat în doar câteva secunde! Am trecut imediat de la filmarea la rezoluție maximă, la 3,8K, am mărit rata de cadre la 240 cadre/s și am ajustat expunerea pentru schimbarea bruscă a luminii. Datorită sistemului de meniuri gândit în primul rând pentru cinematografie, toate aceste modificări au fost intuitive. Setările de care aveam nevoie erau exact acolo unde mă așteptam să le găsesc. Dacă filmezi faună sălbatică și, când se întâmplă ceva interesant, tu încă navighezi prin meniuri, momentul s-a dus. Camera mi-a permis să rămân conectat la acțiune.

Cum a influențat înregistrarea internă X-OCN pe 16 biți filmările în locații izolate?În pădurea tropicală, calitatea imaginii trebuie să fie întotdeauna pusă în balanță cu aspectele practice. Nu ai unde să încarci echipamentul, spațiul de stocare contează, iar uneori filmezi de la răsărit până la apus. Opțiunile X-OCN C1 și C2 au fost extrem de utile. Atunci când filmam secvențe lungi de comportament, puteam alege un format de înregistrare mai eficient, fără să simt că fac cu adevărat un compromis. În felul acesta am economisit spațiu de stocare, transferurile de fișiere au fost mai rapide, iar realizarea copiilor de siguranță a devenit mult mai ușor de gestionat, chiar și în locații izolate. Cel mai mare avantaj a fost însă înregistrarea internă. Recorderele RAW externe pot oferi o calitate excelentă a imaginii, dar înseamnă mai multă greutate, cabluri și baterii suplimentare și mai multe puncte vulnerabile. Când mergi zile întregi prin pădurea tropicală, fiecare accesoriu în plus poate să te încurce, să te încetinească sau să se defecteze. Înregistrarea internă în format RAW a făcut ca întregul sistem să fie mai simplu și mai practic.Cum s-a comportat materialul filmat în postproducție?Primul lucru pe care l-am remarcat a fost cantitatea impresionantă de informații păstrată în fișierele X-OCN pe 16 biți. În pădurea tropicală, întâlnești adesea raze intense de soare care taie zone adânci de umbră. În mod normal, astfel de situații te obligă să faci compromisuri, însă aceste fișiere mi-au permis să recuperez detalii din zonele luminoase și să „deschid” umbrele fără ca imaginea să-și piardă calitatea. În același timp, mi-au oferit și o mare libertate creativă. Am putut modela căldura luminii de la răsărit, tonurile reci de sub coronamentul copacilor și verdele bogat al pădurii tropicale fără să mă lupt cu materialul filmat.

De la FX3 la FX5M-am bazat foarte mult pe FX3, însă posibilitatea de a înregistra intern în format X-OCN pe 16 biți este un salt important. Configurațiile cu recorder RAW extern vin la pachet cu mai multă greutate, cabluri în plus și un flux de lucru mai complicat. Cu FX5, ai un corp compact, dar cu un flux de lucru mult mai apropiat de cel al unei camere cinematografice superioare. Interfața inspirată de gama CineAlta schimbă și modul în care se simte camera. Este evident că a fost concepută având în vedere realizarea de filme: rata de cadre, codecurile, opțiunile de monitorizare și setările de expunere sunt ușor de accesat. Nu mai ai impresia că adaptezi o cameră hibridă pentru filmare, ci că lucrezi cu un echipament conceput special pentru producția cinematografică.Obiective și stil de filmareEchipamentul pe care îl aveam la mine trebuia să rămână cât mai ușor. Pentru filmarea animalelor aflate la distanță, Sony FE 200-600mm f/5.6-6.3 G OSS s-a dovedit alegerea ideală. Focalizarea automată pe ochii animalului oferită de Sony s-a descurcat excelent, mai ales în condițiile în care filmam singur. Pentru surprinderea comportamentului animalelor de la distanțe medii, obiectivul FE 70-200mm f/2.8 GM OSS II a fost perfect, oferind o combinație ideală de distanță focală, rapiditate și aspect cinematografic al imaginii. Pentru peisaje și atmosferă, am folosit FE 16-35mm f/4 ZA OSS, filmând de multe ori din mână pentru a testa stabilizarea dinamică activă a camerei. Rezultatele au fost impresionant de fluide. Pentru filmările de prim-plan, obiectivul FE 50mm f/2.8 Macro s-a comportat neașteptat de bine chiar și la filmarea din mână. Un alt atu important au fost cele trei valori native ISO. ISO 800 a fost perfect pentru filmările în plină zi, ISO 12.800 a făcut posibilă filmarea în condiții de lumină extrem de redusă, iar ISO 4.000 mi-a oferit un control mai bun în zonele umbrite, pe timpul zilei. Filmarea tapirilor în condiții de lumină foarte slabă ar fi fost mult mai dificilă fără această flexibilitate.

ConcluziiCeea ce m-a impresionat cel mai mult este felul în care Sony a reușit să integreze multe funcții pe care le găsești la camerele cinematografice profesionale într-un corp compact, care este totuși perfect adaptat pentru cineaștii care filmează singuri. Înregistrarea internă X-OCN pe 16 biți, focalizarea automată puternică, performanța excelentă în lumină scăzută, fluxul de lucru inspirat de gama CineAlta și factorul de formă cu greutate redusă se completează reciproc, eliminând obstacolele cu care te poți confrunta la filmare. Sper ca, după ce vor vedea acest film, spectatorii să rămână cu un sentiment de speranță. Planeta se confruntă cu provocări uriașe, însă locurile precum Peninsula Osa arată că natura are o capacitate extraordinară de regenerare. Fiecare gest contează, fie că susții proiecte de conservare, reciclezi sau să te implici în inițiativele comunității tale locale. Sfatul meu pentru cineaști este simplu: lăsați camera să vă ușureze munca. Familiarizați-vă cu meniurile, filmați în X-OCN pe 16 biți atunci când proiectul permite și aveți încredere în cameră − vă va oferi cu siguranță flexibilitate la postproducție. Cele mai bune camere sunt cele care trec în plan secund și te lasă să te concentrezi asupra luminii, compoziției și poveștii. FX5 reușește exact acest lucru.