Stone Biter

Ismaele a început ca fotograf de faună sălbatică, cu lucrări publicate în reviste internaționale și recunoscute de concursuri precum Nikon și National Geographic. După ce s-a mutat la Tromsø, s-a concentrat pe realizarea de filme arctice. Primele sale două scurtmetraje documentare au câștigat premii la festivaluri internaționale și au fost difuzate de postul național de televiziune italian, RAI. Arctic Blue, lungmetrajul său de debut, este în producție cu sprijin de la NFI, FFN și alții. A fost realizat prin EsoDoc și Documentary Campus și a câștigat premii de top la North Pitch și la Wildscreen 2024. În anul 2025, a avut premiera pentru Stone Biter, un nou scurtmetraj susținut de My World Film Grant. De asemenea, lucrează ca cineast independent și ca pilot de drone pentru BBC NHU, Silverback, Plimsoll și DocLights, cu lucrări difuzate pe Netflix, BBC Studios, SVT, NDR și ORF.

Care a fost scânteia sau inspirația inițială din spatele filmului tău?Filmul a început cu un vis personal: să mă scufund sub suprafața arctică și să filmez peștele-lup printre pădurile luxuriante de alge. Dar ceea ce am găsit în schimb a fost un fund sterp al mării – dezbrăcat de viață de o explozie de arici de mare. Acel șoc a devenit scânteia. M-am simțit obligat să înțeleg ce s-a întâmplat și, mai important, ce se făcea în privința asta. Acel moment de deziluzie a devenit punctul de plecare al poveștii.Ne poți spune câte ceva despre poveste – ce teme sau emoții ți-ai propus să explorezi?Stone Biter explorează tensiunea dintre pierdere și speranță. Este o călătorie printr-un ecosistem pe cale de dispariție, dar și o căutare a rezistenței – atât umane, cât și ecologice. Am vrut să surprind nu doar criza de mediu, ci și hotărârea tăcută a oamenilor care încearcă să o inverseze. Este vorba despre a fi martor și a alege să acționezi, chiar și atunci când șansele par copleșitoare.

bărbat care filmează lângă un ocean înghețat

Cum a evoluat ideea de la concept la scenariu? A influențat camera în sine vreun pic povestea? Inițial, a fost o poveste simplă despre fauna sălbatică – doar eu, peștele-lup și algele. Dar când am început să filmez, absența vieții a devenit narațiunea. Camera a devenit un instrument nu doar pentru a documenta, ci și pentru a investiga. M-a condus la scafandri, oameni de știință și comunități care lucrau sub suprafață, atât la propriu, cât și la figurat. Scenariul a apărut din acea călătorie - mai receptiv decât a fost planificat în prealabil.Care a fost cea mai mare provocare în timpul producției și cum a ajutat echipamentul la rezolvarea acesteia?Cea mai mare provocare a fost filmarea în apele arctice – reci, instabile și adesea cu vizibilitate foarte limitată. Sincronizarea și pregătirea au fost totul. M-am bazat foarte mult pe camere Sony cu greutate redusă, cu performanță la lumină scăzută și pe carcase subacvatice compacte, care mi-au permis să fiu rapid, silențios și receptiv sub apă. Fără acest tip de echipament, nu aș fi putut surprinde detaliile delicate ale ecosistemului sau momentele intime cu oamenii care îl restaurează.

bărbat care ține în mână o cameră sony aflată într-o carcasă subacvatică

Au existat anumite caracteristici ale camerei care te-au ajutat să obții un anumit aspect sau o anumită stare de spirit?Da, crearea unui ton vizual meditativ și captivant a fost esențială pentru Stone Biter. Filmarea în S-Log3 atât cu Sony Alpha 7S III, cât și cu Alpha 7 IV mi-a permis să păstrez detaliile atât în umbre, cât și în zonele luminoase, oferindu-mi flexibilitatea de a modela starea de spirit a filmului în post-producție. Am folosit codecul XAVC S-I, care a înregistrat pe 10 biți 4:2:2, ceea ce a oferit fișiere incredibil de bogate pentru gradarea culorilor. Controlul adâncimea câmpului al senzorului Full Frame a ajutat la izolarea texturilor delicate, cum ar fi algele în derivă și aricii de mare, adăugând intimitate și greutate emoțională fiecărui cadru.Cum s-a comportat camera în condiții dificile, precum lumină scăzută, mișcare rapidă, medii reci?Performanța a fost excepțională. Sub apă, m-am bazat pe Alpha 7S III, unde dublul ISO nativ (în special la 12.800) a fost revoluționar. Mi-a permis să surprind materiale filmate utilizabile și detaliate în lumină extrem de scăzută, lucru esențial în apele arctice, unde lumina naturală este minimă. Deasupra apei, urmărirea cu focalizare automată a camerei Alpha 7 IV a fost incredibil de precisă atunci când a urmărit subiecți în mișcare, cum ar fi scafandrii locali sau oamenii de știință în acțiune. Am apreciat și modul de decupare în 4K de pe Alpha 7 IV – acesta mi-a permis să schimb rapid distanțele focale fără a schimba obiectivele, adăugând flexibilitate scenelor dinamice.

un pește albastru odihnindu-se pe fundul oceanului

Ambele camere s-au comportat impresionant în mediul arctic rece. Bateriile Sony NP-FZ100 au fost esențiale – am putut filma sesiuni prelungite, chiar și sub apă, fără să-mi fac griji cu privire la defectarea bateriei din cauza temperaturilor scăzute.Ce fel de configurații de obiectiv, microfon și suporturi ai folosit cu camerele? Au creat noi posibilități vizuale?Am lucrat cu o serie de obiective Sony pentru a oferi filmului o gamă vizuală puternică. Pentru lucrările subacvatice, FE 28-70mm f/3.5-5.6 a fost compact și flexibil. Deasupra apei, am folosit FE 24-70mm f/2.8 GM II ca obiectiv de bază atât pentru interviuri, cât și pentru scene de observație, în timp ce FE 100-400mm f/4.5-5.6 GM OSS, împreună cu teleconvertorul Sony de 1,4x, mi-au permis să comprim peisaje și să surprind comportamentul animalelor sălbatice îndepărtate. Claritatea, stabilizarea și focalizarea automată rapidă a tuturor acestor obiective au fost esențiale pentru adaptarea rapidă pe teren, indiferent dacă este vorba despre uscat, despre o barcă sau despre mediul subacvatic. Pentru sunet, am folosit microfonul Sony ECM-B10, care a oferit un sunet de înaltă calitate surprinzător pentru o formă atât de compactă. Designul ușor m-a ajutat să mențin o configurație rapidă și portabilă – crucială pentru un cineast care lucrează de unul singur în condiții arctice imprevizibile. Deținerea unui sistem compact, complet Sony, mi-a permis să rămân mobil și receptiv, fără a compromite calitatea.

bărbat care stă în fața unui munte cu echipamentul său de filmat

Cum au susținut calitatea imaginii și știința culorilor tonul filmului tău?Știința culorilor de la Sony a oferit paleta naturală și discretă pe care mi-am dorit-o. În Arctica, lumina este adesea pală, difuză și cu contrast scăzut – condiții care necesită o manipulare subtilă. Camerele au redat aceste tonuri frumos, în special nuanțele pielii și nuanțele subacvatice. Fișierele erau suficient de robuste pentru a-mi oferi control creativ deplin în gradare, rămânând în același timp fidel mediului. Acest realism a fost esențial pentru a comunica ce caracter imperios, dar liniștit are povestea – una despre pierdere, rezistență și speranță fragilă.Ce sfat le-ai da altor cineaști care doresc să experimenteze cu echipamente Sony?Aveți încredere în sistem – este construit pentru flexibilitate și creativitate. Indiferent dacă fotografiați în mijlocul unui oraș sau sub gheața arctică, echipamentele Sony vă oferă instrumente care se adaptează viziunii voastre, fără a vă sta în cale. Sfatul meu: aflați cum să profitați la maximum de funcții precum S-Log3, ISO dual, modul de decupare 4K și de focalizarea automată în timp real – acestea pot crea noi posibilități, mai ales în medii aflate în schimbare rapidă sau izolate. De asemenea, nu subestimați puterea autonomiei bateriei și a portabilității, mai ales dacă fotografiați în condiții extreme. Cu cât dispar mai multe echipamente, cu atât vă puteți concentra mai mult pe a spune povestea.

GenericVideo din culise