Documentar cinematografic în deșert
Mikołaj Bakalarz
Cleopatra’s Final Secret este o poveste epică despre explorarea deșertului și despre aventuri subacvatice. Produs pentru National Geographic de către Lion TV, documentarul poate fi vizionat pe Disney+ și Hulu în SUA (urmând să fie disponibil prin streaming în întreaga lume în cursul acestui an). Filmările au fost realizate cu o gamă variată de camere, inclusiv Sony FX9, FX6 și FX3. În acest articol, pătrundem în culise alături de directorul de imagine Mikołaj Bakalarz.
Mikołaj a lucrat ca director de imagine pentru o gamă largă de producții internaționale pentru Netflix, National Geographic, Sky, Discovery, Channel 4, Channel 5, ITV și BBC, realizând, de asemenea, videoclipuri muzicale și scurtmetraje. Din 2025, acesta face parte din programul de mentorat al Societății Britanice a Cinematografilor (British Society of Cinematographers). Regizat de Alex Kiehl (cunoscut pentru Mark Cavendish: Never Enough «Mark Cavendish: Niciodată suficient» pentru Netflix și The Peace Particle «Particula păcii» pentru ARTE și BBC), acest documentar, realizat în stil cinematografic, urmărește misiunea unei femei de a găsi mormântul pierdut al uneia dintre cele mai enigmatice figuri ale lumii antice: regina Cleopatra. Timp de 15 luni, echipa de producție a însoțit-o pe arheologa dr. Kathleen Martinez, care, împreună cu echipa sa de cercetări și exploratori, a încercat să separe realitatea de ficțiune și adevărul de mit, în căutarea indiciilor despre locul unde se află mormântul dispărut de secole.
Preproducția a început la scurt timp după lansarea succesului cinematografic Dune, a cărui acțiune se desfășoară pe fictiva planetă deșertică Arrakis. După ce au văzut cinematografia uluitoare a lui Greig Fraser (ASC, ACS) și având în vedere că o mare parte din filmările pentru proiect urmau să aibă loc în deșerturile Egiptului, producătorii documentarului au fost inspirați de ideea de a folosi imagini la fel de dramatice pentru a spune această poveste. Directorul de imagine Mikołaj își amintește că și-a început pregătirile pentru acest proiect revizionând Dune. Ulterior, a cercetat meticulos modul în care a fost filmat. De asemenea, a folosit resurse online precum ShotDeck pentru a explora modul în care alte filme epice despre deșert (cum ar fi Lawrence al Arabiei, Mad Max, Sicario și Căutătorii arcei pierdute) au surprins frumusețea peisajului și a luminii, ajutându-l să își dezvolte propria perspectivă artistică pentru acest proiect.
Dar acest film a fost filmat atât pe uscat, cât și sub apă. Recent, la un templu din deșert asociat cu Cleopatra, au fost descoperite tuneluri care duc spre mare. Ca urmare, expediției i s-a alăturat dr. Robert Ballart, renumitul oceanograf care a descoperit epava Titanicului în 1985. Cu sprijinul Forțelor Navale Egiptene, căutarea mormântului Cleopatrei s-a extins în adâncurile Mării Mediterane. Atât Mikołaj, cât și regizorul Kiehl au fost hotărâți să spună această poveste într-un mod cât mai complex și mai persuasiv din punct de vedere vizual. Pentru a face acest lucru, au ales să filmeze întregul documentar folosind exclusiv obiective vintage cu distanță focală fixă (doar secvențele subacvatice fiind realizate cu obiective cu zoom), ceea ce a conferit un caracter aparte imaginilor și a permis izolarea subiecților datorită utilizării unei adâncimi a câmpului mai mică, pe lângă avantajul de a avea la dispoziție stopuri suplimentare de expunere pentru locurile mai întunecate.
„Această abordare ne-a oferit secvențe cinematografice uluitoare și s-a potrivit perfect planului nostru de a transmite spectatorilor entuziasmul unei perspective la persoana întâi.”
Camera principală pentru acest film a fost Sony FX9, fiind utilizate intensiv și modelele Sony FX6 și FX3 atunci când erau necesare camere mai compacte sau mai ușoare.
„O funcție genială a camerelor Sony este tehnologia Clear Image Zoom pe modelele FX6 și FX3, alături de posibilitatea de a comuta între cele trei moduri de scanare ale modelului FX9. Acestea îmi oferă o marjă de reîncadrare pentru obiectivele fixe, între scanările cu senzor Full Frame și S35, dacă chiar am mare nevoie de un plan puțin mai strâns, păstrând în același timp o calitate foarte înaltă. Când filmezi documentare, de multe ori nu îți poți permite să te oprești pentru a schimba obiectivul și nu vei avea o a doua șansă pentru a surprinde cadrul.”
Când se filmează în deșert, cu soarele sus pe cer, lumina se reflectă din nisip, umplând multe dintre umbre. Totuși, această lumină era adesea foarte dură. Fiind vorba despre un documentar fără scenariu stabilit, echipa trebuia să fie extrem de mobilă, așa că utilizarea unor configurații de iluminare mari sau sofisticate nu a fost o opțiune. Pe cât posibil, secvențele cu arheologii au fost filmate dimineața devreme sau după-amiaza târziu, acțiunea fiind surprinsă cu lumina venind din spate sau din lateral. Acest aspect de „oră de aur” a scos în evidență frumusețea peisajului natural, amplificând caracterul epic al poveștii.
Dar documentarul nu a fost filmat doar pe uscat...
„Un aspect unic al acestei producții a fost contrastul dintre expedițiile terestre și cele subacvatice, care se desfășurau concomitent. În majoritatea filmelor arheologice, accentul principal cade pe explorarea terestră, dar aici a trebuit să depășim provocarea de a lucra în două medii complet diferite, menținând în același timp coerența vizuală a întregului film.”
Pentru a menține această coerență, Mikołaj a instruit echipa subacvatică să filmeze spre soare pentru a obține un aspect retroiluminat și să găsească modalități creative de a surprinde și de a dezvălui ceea ce se întâmplă și ceea ce era descoperit sub apă.
„Nu ne-am dorit doar să arătăm ceea ce se afla în fața noastră, ci am vrut să-i facem pe spectatori să simtă evenimentele misterioase și impresionante care se desfășurau sub ochii lor, asemenea scafandrilor și arheologilor care le trăiau în timp real. Deseori am filmat secvențe întregi cu o singură distanță focală, trecând dintr-un loc într-altul, ascultând și acoperind acțiunea, schimbând unghiurile și pozițiile pentru a asigura o perspectivă dinamică și captivantă. Scopul final a fost acela de a realiza un film care să pară epic, superb și antrenant, rămânând în același timp autentic și intim.”
Revenind la evenimentele de pe uscat, pe lângă modelul FX9, au fost utilizate adesea și camerele Sony FX6 și FX3, atunci când a fost nevoie de un echipament mai mic sau mai ușor. Uneori, acestea au fost folosite cu obiective vintage din colecția personală a lui Mikołaj.
„Modelul meu FX3 s-a dovedit a fi o cameră secundară (C-camera) excelentă, care mi-a permis uneori să surprind cadre pe care altfel nu le-aș fi putut obține cu camerele mai mari, cum ar fi filmările de pe marginea unei bărci sau dintr-o carcasă, în timp ce valurile mării se spărgeau în jur. Datorită dimensiunilor sale reduse și a comenzilor foarte simple și intuitive, am putut să o înmânez altor membri ai echipei pentru a obține cadre B-roll suplimentare dacă observau ceva frumos, oferindu-le astfel și celorlalți ocazia de a se implica în procesul de filmare. În plus, s-a comportat excelent și ca aparat foto.”
Descoperirile recente de statui și monede legate de regina Cleopatra, alături de tunelurile care duc spre mare, au făcut ca templul Taposiris Magna de lângă Alexandria să joace un rol deosebit de important în film. Pentru Mikołaj, a fost esențial să o filmeze pe arheologa Kathleen Martinez explorând templul și tunelurile sale întunecate într-un stil cinematografic, astfel încât spectatorul să simtă că este acolo, descoperind tunelurile împreună cu ea. În loc să ilumineze complet galeriile cu lumini mari sau puternice, Mikołaj a optat pentru un aspect mai artistic și un sentiment sporit de mister. Acesta a folosit funcția Dual ISO a camerelor din seria FX pentru a asigura o sensibilitate suficientă, reușind să filmeze folosind doar lumina de la telefonul exploratoarei în timp ce pătrundea tot mai adânc în pasajele întunecate și înguste.
„Consider că munca mea demonstrează puterea camerelor Sony în medii extreme. Am filmat în Sahara la o temperatură de aproape 51 de grade Celsius și nu am avut nicio problemă. Am filmat în subteran, folosind doar lumina unui telefon. Asta demonstrează cât de uimitoare sunt capacitățile în condiții de lumină scăzută, totul fiind completat de codecul XAVC-I, care a oferit imagini cinematografice superbe pe parcursul întregului film.”
