Cu o cameră Sony Alpha 6700 în mână, fotograful finlandez Hugo Korhonen și-a propus să surprindă primăvara în apropierea orașului său natal, Kuopio.

„Mă amuză că am prilejul să călătoresc în atâtea locuri din întreaga lume, dar tind să obțin cele mai bune fotografii foarte aproape de casă”, spune Hugo. „De fiecare dată e vorba de un «moment» care se petrece pur și simplu; s-ar putea să se rezume totul la felul cum văd lucrurile. Cunosc zona atât de bine și știu cum să o parcurg și să o înțeleg.”

Fotografierea primăverii este o provocare complicată pentru Hugo. „Primăvara e o perioadă atât de frumoasă din an, dar am evitat mereu să ies și să fac fotografii pentru că sufăr destul de rău din cauza alergiilor. Totuși, având în vedere imaginile pe care le-am surprins anul acesta, mă bucur acum că am reușit să trag de mine și să fotografiez niște cadre grozave.”

Pentru seria sa de imagini de primăvară, Hugo a folosit camera Alpha 6700 și puternicul senzor de dimensiune APS-C de 26 megapixeli. „Am început să fotografiez cu un Alpha 6500, așa că mi-a plăcut să revin la seria respectivă. Îmi place tare mult dimensiunea, mai ales a mânerului, care este foarte mare comparativ cu dimensiunea camerei. Cel mai recent sistem de focalizare e fantastic, urmărește incredibil de bine subiectele precum păsările în timpul zborului.”

Hugo descoperă scene frumoase pentru imaginile sale, însă apoi caută mici elemente în cadrul lor, cum ar fi oameni, avioane, păsări sau animale, care sugerează amploarea și denotă cât de mare este lumea și cât de mici suntem noi în interiorul ei.

Camera Alpha 6700 mai mică, alături de obiectivele Sony E PZ 10-20mm f/4 G și E 70-350mm f/4.5-6.3 G OSS, i-au ușurat misiunea fotografică lui Hugo.

„Nu excludeți factorul de decupare cu senzorul mai mic!”, spune Hugo. „Înainte credeam că nu era bine să am un senzor mai mic, însă acum, folosind obiectivul de 10-20 mm, pot surprinde cadrele cu unghi panoramic pe care nu le puteam surprinde anterior, cea mai mare deschidere a diafragmei fiind de 16 mm.”

Chiar dacă lui Hugo îi place să fotografieze cu obiectivul de 10-20 mm, are la fel de multe motive să fotografieze cadre cu peisaje cu un teleobiectiv, cum este cel de 70-350 mm.

„Cred că fotografia ține de a face alegerile corecte privind ce poți integra în cadru. Cu un obiectiv superangular, poți arăta mult din scenă, însă cu un teleobiectiv poți evidenția porțiunea anume din peisaj pe care vreo să o arăți; aspecte pe care privitorul nu le-ar vedea în mod obișnuit. Un teleobiectiv îi dă voie fotografului să se concentreze cu adevărat pe a spune povești. Din același motiv nu prea fotografiez deloc la o deschidere în jur de 50 mm, care pare obișnuită pentru vederea umană.”

Interesant este faptul că majoritatea imaginilor tip peisaj ale lui Hugo sunt surprinse pe verticală. Fotograful finlandez este de părere că această orientare funcționează pentru imaginile sale și caută scene pe care le poate fotografia pe verticală. Însă există și un alt motiv, și se rezumă la modul în care aproape toți dintre noi consumăm acum imaginile.

„Din moment ce-mi postez imaginile pe rețele de socializare, orientarea verticală este optimizată pentru ecrane, Bineînțeles, obiectivul meu este să surprind scena și să creez artă pentru mine, dar și pentru a fi văzută de ceilalți. Știu că dacă fotografiez pe orizontală, cadrul nu va fi văzut de la fel de mulți oameni și nu va fi afișat la potențial maxim.”

Seria de imagini verticale dezvăluie bogăția de culori pe care le aduce primăvara. Cu tonuri reci de albastru și răsărituri deosebit de calde, paleta de culori este creată de lumina dramatică de la ora albastră, răsărit, apus și ora de aur.

„Majoritatea oamenilor văd lumea pe lumina zilei, mai ales primăvara și vara. Când soarele răsare la 3:30 dimineața, cei mai mulți oameni nu vor vedea lumina incredibilă în jurul acelei ore. Și eu mă simt diferit când mă trezesc ca să fotografiez la ora respectivă – lumea îmi pare mai magică. E ceva ce îmi doresc mereu să le arăt oamenilor – frumusețea lumii în care trăim. Și mă ajută și pe mine. Dacă mă simt abătut, faptul că ies și creez artă mă poate ajuta să depășesc acele emoții complicate și să resimt calm și ușurare.”