De fiecare dată când Albert Dros publică una dintre fotografiile sale de peisaj cu luna, secțiunea de comentarii este inundată de mesaje precum „Imaginea e trucată”. „Luna nu e atât de mare!” este reacția obișnuită, însă Albert are fișierele RAW de pe Sony Alpha 7R V care dovedesc exact contrariul. „Toate fotografiile sunt realizate dintr-o singură expunere, fără suprapunerea focalizărilor, fără varierea expunerii, fără nimic altceva. Lumea crede mereu că acestea sunt trucate și că luna nu are cum să fie atât de mare, dar asta se întâmplă pentru că majoritatea oamenilor nu au privit niciodată printr-un obiectiv de 600 mm sau 800 mm”, explică Albert.

Este un exemplu clasic al modului în care un teleobiectiv poate produce așa-numitul efect de „compresie”, prin care obiectele îndepărtate pot părea mai apropiate unele de altele. Acesta este motivul pentru care luna pare atât de mare în imagine în raport cu un subiect (de exemplu, o clădire), pe care suntem obișnuiți să îl vedem mult mai aproape. Iar tocmai aici stă secretul acestor imagini. „În unele dintre aceste cadre, mă aflam la aproximativ 3 km distanță de clădire”, dezvăluie Albert. „La peste trei kilometri, încep să apară distorsiuni atmosferice din cauza umidității. Dacă fotografiez de la circa doi kilometri, totul rămâne clar.”

Pentru a surprinde aceste cadre extraordinare, Albert a folosit anterior obiectivul FE 100-400mm f/4.5-5.6 GM OSS, adesea împreună cu teleconvertorul Sony de 2x, iar mai nou folosește obiectivul Sony FE 400-800mm f/6.3-8 G OSS. „Acest obiectiv este excelent pentru fotografierea lunii. Majoritatea oamenilor presupun că, fiind întuneric, ai nevoie de un obiectiv luminos. Realitatea este însă tocmai invers: luna este atât de strălucitoare, încât nu avem deloc nevoie de un astfel de obiectiv. De fapt, eu fotografiez frecvent la f/11 sau f/14. La 800 mm, vreau ca atât clădirea, cât și luna să iasă clare, așa că o diafragmă mai închisă este mai potrivită.”

Albert montează obiectivul de 400-800 mm pe Sony Alpha 7R V sau Sony Alpha 1 II, apoi instalează totul pe un trepied, și, folosind funcția Silent Shutter și o telecomandă, menține totul perfect nemișcat, un aspect esențial la distanțe focale atât de mari. „De obicei prefer Alpha 7R V pentru că are o rezoluție mai mare. Acest lucru îmi permite să fotografiez de la distanță mare, la 800 mm, și să decupez puțin mai mult dacă este nevoie. Mulți nu s-ar gândi să folosească acest obiectiv pentru a fotografia luna, considerându-l, poate, doar un obiectiv pentru fauna sălbatică. Totuși, un obiectiv precum FE 600mm f/4 GM OSS, utilizat eventual cu un teleconvertor, este mai greu, mult mai scump și, dacă iei în calcul influența atmosferei, nu îți va oferi în realitate o imagine mai bună.” Deși ocazia de a fotografia luna plină apare o dată pe lună, nu există loc de spontaneitate. Fiecare cadru este planificat meticulos, multe dintre ele chiar și cu un an înainte. „Trebuie să menționez că, pentru fiecare dintre aceste imagini reușite, există numeroase încercări eșuate. Nori, ceață la o înălțime nepotrivită, aliniamente care nu au fost 100% corecte, clădiri care stăteau în cale. Fiecare încercare presupune multă muncă. Uneori reușești, alteori nu”, explică Albert.

„Am în minte numeroase cadre și uneori mi le trec în calendar chiar și cu un an înainte. Petrec ore întregi căutând pe internet: care sunt morile de vânt potrivite sau turnurile de biserică spectaculoase și unde se află acestea? Apoi trebuie să fie obiecte vizibile de la mare distanță, preferabil dintr-un spațiu deschis. Intru adesea pe Google Street View și verific împrejurimile. Pe urmă, folosesc o aplicație pentru a calcula unghiul exact și a vedea unde anume apun soarele și luna într-o anumită zi cu lună plină. De exemplu, am avut în plan un cadru cu un anumit turn. Nu mi-a ieșit, iar următoarea ocazie a fost abia cu un an mai târziu. Uneori trebuie să aștepți foarte mult timp.”

Pentru ca edificiul din cadru să fie bine iluminat, Albert fotografiază în preajma răsăritului sau a apusului, când luna se află încă aproape de linia orizontului. „Este nevoie de puțină lumină ambientală pentru a realiza fotografia dintr-o singură expunere. Adesea, oamenii fotografiază luna atunci când este extrem de strălucitoare, în timp ce peisajul rămâne întunecat. Asta se întâmplă când luna este prea sus pe cer, adică noaptea. Trebuie să o prinzi când este aproape de orizont și când este plină, moment care trebuie să se alinieze cu răsăritul sau apusul soarelui.”

Datorită senzorilor Sony din modelele Alpha 7R V și Alpha 1 II, Albert poate exploata la maximum intervalul dinamic al camerelor. „Adesea fotografiez cu o ușoară subexpunere, expunând pentru luminozitatea lunii și urmând ca în etapa de editare să redau detaliile din zonele umbrite. Camerele Sony sunt recunoscute pentru intervalul dinamic ridicat, ceea ce face posibile aceste tipuri de cadre. Unele imagini sunt realizate la ISO 2000 sau ISO 3200, unde intervalul dinamic este mai redus, așa că acest tip de cadre solicită senzorul la maximum”, explică el. „Există ceva aparte în modul în care elementele spectaculoase ale naturii se împletesc cu cele create de om. Îmi oferă ceva special. Este asemenea unui tablou al naturii pe care noi îl surprindem.”