„Majoritatea oamenilor”, spune Chris Schmid, „ratează imaginea de ansamblu”. Această afirmație se poate aplica, desigur, multor lucruri, dar în acest caz, este vorba despre fotografiile cu natură sălbatică, în concret despre mediu, obiceiuri și poveste.
„Când oamenii fac excursii de tip safari, în majoritatea timpului ei lucrează, nu se bucură de acele momente. Ei bifează o listă de genul „vreau să văd asta, asta și asta”, astfel că petrec cinci minute lângă leu, se apropie cât mai mult posibil, realizează un portret și pleacă. Dar astfel, ratează cele mai importante lucruri, toate detaliile; norii, peisajul, copacii, zebrele. Ei ratează adevărul vieții animalului, competiția și lupta pentru supraviețuire.”
Imaginile lui Chris iau o altă turnură. Concentrându-se asupra documentării subiecților ca parte a mediului lor și nu ca portrete anonime, el creează studii cu detalii bogate, care prezintă modul în care aceste animale trăiesc și mor. Adevărul sălbăticiei. Este o abordare care a condus la un portofoliu de imagini incredibile cu natură sălbatică, precum și la înregistrarea de documentare despre natura sălbatică. El spune că este nevoie de multă energie și dedicație pentru a lucra astfel, deoarece, „dacă nu ai nivelul potrivit de pasiune, nu poți supraviețui; trebuie să dai totul pentru a fi în acele locuri și a petrece atâtea ore de observație”.
Cum a ajuns aici, ca fotograf? În cazul lui Chris, totul a pornit de la subiecții pe care îi cunoștea și de care era pasionat. „În realitate, am început ca fotograf de sport”, ne spune Chris. „Am fost înotător, așa că fotografiam înotători, deoarece cred că, dacă vrei să faci o treabă bună, trebuie să cunoști ceea ce fotografiezi.”
„Eram la Londra în 2012, prezentând la fața locului evenimentele, dar ceva nu se lega. Stai întreaga săptămână în același loc, pe același scaun... nu poți fi chiar atât de creativ. După aceea, am plecat în Namibia și m-am îndrăgostit de natură și de animalele sălbatice. Am simțit că asta doream să fac și mi se părea util. În cazul evenimentelor sportive, concurezi cu alți fotografi, dar în cazul naturii sălbatice, poți ajuta animalele.”
Din fericire, spune el, experiența sa cu fotografiile de sport i-a dat abilități pe care le aplică acum fotografiilor cu natură sălbatică. „Ai nevoie de viteză și de sincronizare pentru a surprinde momentul. Dacă vrei să spui povești extraordinare în sport, trebuie să știi ce fotografiezi. Este același lucru și în cazul animalelor sălbatice; trebuie să cunoști comportamentul animalelor, așa că îmi place să petrec cât mai mult timp posibil alături de aceeași haită de lei sau familie de gheparzi. Aceasta înseamnă că îți faci o imagine asupra vieții lor reale.”
Chris spune că poate petrece trei săptămâni pe urmele aceleiași haite de gheparzi, ceea ce îl ajută să înțeleagă animalele și să surprindă imagini originale; timpul petrecut în contact cu acestea este fundamentul poveștii.
„Recent, am urmărit o femelă de ghepard cu un pui și, deoarece petreceam mult timp împreună, într-o seară a venit lângă mașină, și-a lăsat puiul și a plecat să vâneze. Dacă îți termini toată treaba în câteva ore, nu ai parte de experiențe de acest gen.”
Lipsa de răbdare sau poate lipsa capacității de a petrece timp adecvat cu animalele este una dintre cele mai mari greșeli pe care le fac cei care fotografiază pentru prima dată excursii de tip safari. El spune, „nu uitați că nu puteți fi peste tot în același timp. Alegerea exactă a ceea ce veți fotografia face parte din acest proces. Dacă alergați dintr-un loc în altul întreaga zi, puteți obține niște fotografii frumoase, dar nu veți observa comportamentul, ceea ce reprezintă adevăratul câștig”.
Dacă nu sunteți selectiv, vă veți întoarce cu mii de ipostaze ale acelorași imagini, deoarece „este de înțeles, fiind prima excursie de tip safari, că doriți să fotografiați totul. Dar în a treia sau în a patra zi, trebuie să acționați mai inteligent”. El adaugă, „înainte de a apăsa pe obturator, trebuie să vă gândiți: „Merită această ipostază să fie o imagine? Sau păstrez acest moment doar pentru mine?” Dacă nu se aliniază trei elemente: compoziția, lumina și povestea pe care o spun, nu realizez fotografia”.
Cauzează probleme munca îndeaproape cu animalele? Le influențează comportamentul? Face imaginile mai puțin veridice, poate? „Nu cred”, spune Chris. „Le respect și nu doresc să mă apropii prea mult și să forțez contactul, cum fac unii fotografi. Eu sunt un observator. Nu doresc să intervin. Nu suntem aici să le schimbăm viața în mod direct și nu dorim să le perturbăm comportamentul.”
Prin adoptarea unui stil distant față de subiecții săi, fotografiile lui Chris surprind animalele în mediul lor în ipostaze mai naturale și le prezintă în context. Așa cum este de așteptat în cazul fotografiilor cu natură sălbatică, acordarea unui spațiu subiecților înseamnă fotografierea cu obiective mai lungi. Alături de modelele sale Sony α7R III și α9, Chris folosește în general obiectivul SAL f/4 G SSM de 500 mm și va începe să folosească noul FE f/2,8 GM de 400 mm.
„70% dintre imaginile mele sunt realizate cu obiectivul de 500 mm, dar utilizez și modelele FE GM f/4,5-5,6 OSS de 100-400 mm, FE f/2,8 GM OSS de 70-200 mm și FE f/4 G OSS de 24-105 mm dacă am nevoie de mai multă flexibilitate sau dacă animalele se apropie.”
După cum se observă în multe dintre imaginile lui Chris, distanțele focale cu teleobiectiv nu trebuie să însemne că mediul înconjurător își pierde importanța sau dispare estompat. Fotografierea cu teleobiectiv ajută chiar la crearea de scene de tip peisaj în regiunile cu relief jos, cum ar fi Serengeti, unde mediul este sărac.
Fotografierea naturii sălbatice seamănă cu fotografierea peisajelor; poziționarea bună este vitală. Exceptând faptul că trebuie să găsești o poziție bună nu pentru lumină, ci pentru a aștepta animalul. Un ghid bun este esențial în acest caz. „Eram în Zambia”, explică Chris, „fotografiind lei și urmărind un mascul care vâna în pădure. În cazul în care cunoști comportamentul, știi unde se vor îndrepta și te poți poziționa pentru a fi pregătit. Tot trebuie să fii norocos, dar este imposibil să obții astfel de imagini dacă te afli în mașină și îi urmărești”.
Chris explică faptul că acest lucru este valabil și pentru imaginile realizate în rezervația Masai Mara. „Acesta este Black Rock, unde se adună leii pentru a se juca la începutul zilei. Momentul ideal este atunci când soarele se află în spatele stâncii, deoarece creează retroiluminare și umbre de la leoaice și de la pui. Trebuie să fii pregătit și apoi să aștepți. Dacă nu iese, este în regulă, deoarece este întotdeauna o loterie, dar dacă nu te afli acolo, vei rata imaginea de fiecare dată.”
„Imaginile sunt puternice. O singură fotografie poate surprinde o emoție sau poate declanșa un sentiment lăuntric”
