Într-o zi cenușie, a privi imaginile florale luminoase și colorate ale lui Kyle van Bavel se simte ca reapariția soarelui de vară de după nori. „Construcția lor e simplă”, spune el, dar acest lucru nu reduce complexitatea demersului creativ parcurs pentru a le obține. De fapt, traseul parcurs de Kyle către universul miniatural al fotografiei de natură este unul foarte surprinzător și încurajator.

„Legătura a fost una amuzantă”, începe el, „pentru că am crescut jucându-mă, iar unul dintre jocurile mele preferate era LittleBigPlanet de pe Sony PlayStation. Jocul, în care personajul principal miniatural cunoaște adesea lumea dintr-o perspectivă de la nivelul solului, punea accentul pe conținut generat de utilizatori și, ca membru al comunității respective, am primit un mesaj pe PlayStation Network în care am fost întrebat dacă voiam să contribui la versiunea următoare. O lună mai târziu eram în Anglia și lucram la designul de niveluri pentru LittleBigPlanet 3.”

Chiar dacă i-a plăcut foarte mult să contribuie la joc, Kyle a avut nevoie de timp departe de ecran, așa că a început să viziteze grădini și parcuri cu camera în mână oricând avea ocazia. „Mă atrăgeau spațiile deschise, florile și fauna sălbatică”, își amintește el, „și am început să fotografiez cu un obiectiv obișnuit. Însă mereu aveam în gând dorința de a mă apropia mai tare, ceea ce, inevitabil, a dus la investiția în obiectivul FE 90mm f/2.8 Macro G OSS pe care îl folosesc în prezent. Mă bucur că am luat această decizie!”

Kyle își descrie încadrarea asemănătoare cu cea a portretelor formale ca „dorința ca floarea, ciuperca sau insecta să fie departajată de restul scenei, creând un echilibru în care subiectul, prim-planul și fundalul sunt relaxate”, în timp ce stilul său lejer, aerisit, are ca sursă „dorința de a obține o atmosferă calmă și aproape de reverie.”

„Printre lucrurile pe care le-am observat se numără faptul că mă atrăgeau mai degrabă fundalurile deschise decât cele întunecate”, continuă el, „așa că am început să-mi modific compozițiile într-un format mai luminos. Mulți oameni nu sunt atenți la fundalurile din lucrările lor macro, dar acest element e extrem de important. O diafragmă mai largă și distanța de focalizare apropiată vor crea în mod natural neclaritate semnificativă, însă poți fi în continuare selectiv în ce privește lumina și culoarea și să găsești ceva care chiar completează subiectul.”

După ce Kyle identifică subiectul, își petrece timpul mișcându-se în jurul său pentru a descoperi compoziția care îl mulțumește cel mai tare. „Caut o perspectivă pe un fundal luminos și fără elemente care să distragă atenția”, spune el, „iar dacă pe fundal există zone luminoase, și acest lucru poate produce sfere de bokeh rotunjite frumos, în care poți așeza punctul focal pe subiect.”

„Și prim-planul este extrem de important”, continuă el. „Încerc să amplasez elemente, precum frunze sau petale, între mine și subiect, astfel încât acestea să încadreze ce fotografiez. Fiind aproape de cameră, și acestea sunt estompate, iar astfel se creează o îmbinare frumoasă și delicată, echilibrând neclaritatea în întregul cadru. Însă cel mai important aspect este fotografiatul de la nivelul florii. O perspectivă descendentă nu funcționează la fel. Este mai puțin intimă și peisajul are la dispoziție mult mai puțină profunzime pentru neclaritate.”

„Fotografiez cu camera în mână sau sprijin camera pe pământ și stabilesc compoziția cu ajutorul ecranului rabatabil”, continuă el. „De aceea, tehnologia SteadyShot care se regăsește în ambele este extrem de utilă. Nu vreau să depind de un trepied, deoarece mereu îmi place să fac mici modificări asupra compoziției, însă datorită stabilizării imaginii, obțin detalii deosebit de clare, chiar și la viteze mai reduse ale obturatorului.”

„Am trecut de curând la Alpha 7R V și stabilizarea respectivă profită, de asemenea, la maximum de rezoluția enormă a camerei”, spune el, „pentru că nu-și dorește nimeni 61 de megapixeli de tremur al camerei! Și fișierele mari mi se par utile dacă vreau să decupez și să rafinez puțin compoziția. Iar focalizarea automată incredibilă valorifică, de asemenea, acest lucru. Când fotografiez fluturi sau alte insecte, recunoașterea subiectului este un bonus incredibil din multe puncte de vedere. Se reglează constant în funcție de distanța față de cameră și înseamnă și că mă pot concentra pe mici modificări de încadrare în timp ce focalizarea rămâne exact acolo unde e necesară.”

„Obiectivul de 90 mm este și incredibil de clar”, încheie el, „însă unul dintre cele mai plăcute aspecte legate de folosirea obiectivului este faptul că poate face chiar și cele mai neînsemnate lucruri să arate incredibil. Multe dintre cele mai reușite fotografii ale mele sunt făcute în timpul unei plimbări aproape de casă sau în grădina din spatele casei. De aceea, aș fi mereu de părere că un obiectiv macro e cea mai bună metodă de a ne conecta cu adevărat cu această minunată mică planetă.”