Aruncați o privire peste fotografiile lui Kyle Meyr și veți observa ceva diferit. În imaginile lui Kyle, peisajul joacă un rol, fie el principal sau de susținere, la fel de important ca și subiecții, adică sportivii și aventurierii din fotografii.
Imaginile lui Kyle nu sunt portrete anoste sau simple fotografii de acțiune care ar putea fi realizate oriunde; ele sunt povești ale persoanelor în mediile în care trăiesc. Este un echilibru pe care Kyle îl ilustrează perfect:
„Persoane mici, peisaje mari. Ador această idee. Nimic nu este mai frumos decât să fotografiezi o persoană care se luptă cu mediu care o înconjoară. Peisajul împrumută caracter persoanei din imagine, fie că aceasta se cațără pe un perete de gheață sau alunecă pe skateboard pe un drum abandonat. Acest lucru plasează o provocare alături de plăcerea pe care o vânează subiectul.”
Iar reciproca este, de asemenea, valabilă. „O figură umană conferă personalitate peisajului, dar și mai mult context decât dacă aș fotografia doar natura”, explică el. „Încadrează o persoană deasupra sau dedesubtul liniei orizontului și vei obține un efect de scală, pentru a putea observa grandoarea peisajului din jur, dezolarea, vertijul sau orice efect pe care vrei să-l transmiți prin imagine. Poate că cineva ar trebui să meargă cu caiacul la baza acelor munți și poate că acei munți ar trebui să protejeze persoana respectivă.”
Interesul lui Kyle față de acțiune are la bază pasiunea sa pentru schi. „Mama mea este norvegiancă, iar eu am crescut în SUA, unde mă aflam tot timpul pe pârtie”, explică el. Însă expunerea la un cu totul alt peisaj l-a propulsat spre o carieră în fotografia sportivă și de aventură. După trei ani în care a studiat jurnalismul la Londra, viața la oraș l-a făcut pe Kyle să își dea seama cât de mult îi lipsește natura. „Știam că am atât de multe de fotografiat în țara natală, Norvegia”, ne povestește el, „iar când am revenit, eram de neoprit. Am luat camera cu mine peste tot și am fotografiat fiecare colț al Norvegiei.”
Cu toate acestea, perioada petrecută la Londra nu a fost o pierdere de timp. Formarea sa în domeniul jurnalismului l-a ajutat să descopere importanța transformării experiențelor în povești.
„Mereu mi-am dorit să fiu în mijlocul acțiunii și eram invidios pe jurnaliștii care aveau această șansă, oameni precum Hunter S Thompson sau Tom Wolfe, care trăiau la propriu reportajul. Cu cât foloseam mai mult camera în timp ce încercam să devin o parte a reportajelor, cu atât realizam că eram un reporter mai bun dacă prezentam oamenilor exact imaginea pe care o vedeam, chiar dacă nu era întotdeauna cea mai plăcută.”
În cazul de față, pentru a relata povestea din mijlocul ei, fotograful și camera trebuie să facă față provocării. „Vreau să fiu pe teren cât mai mult timp posibil”, spune Kyle. „Astfel, când vine vorba de autonomia bateriei unei camere, posibilitatea de a avea la îndemână un aparat care să poată fi utilizat o vreme îndelungată este foarte importantă. Este esențială pentru a obține cele mai bune imagini de la fața locului.”
Cel mai bun exemplu este experiența de a fotografia un eveniment din Norvegia, denumit Norseman, una dintre cele mai dificile curse de triatlon din lume. „Începi să fotografiezi la două dimineața, când organizatorii urcă toți sportivii pe un feribot și îi lasă în mijlocul unui fiord”, ne spune Kyle, „și nu termini înainte de apus. Dacă ești cu adevărat pasionat de fotografie, așa cum sunt eu, când se termină concursul pleci acasă cu cel puțin două mii de fotografii. Am trei baterii de rezervă pentru aparatele α9 și α7R III și încă nu m-am aflat în situația de a nu-mi ajunge acest stoc.”
Kyle se bazează și pe funcția fără cusur de focalizare a automată a aparatului α9. „Este probabil preferata mea din orice cameră. Este precisă în nouăzeci și nouă la sută din cazuri, iar această fiabilitate îmi permite să realizez oricând fotografia dorită. Astfel, când schiez, pot pur și simplu să mă opresc pe traseu, să arunc rucsacul și să apuc camera. Știu că este pregătită. Când pot face acest lucru la 20 cps cu focalizare automată continuă, pot înregistra întreaga acțiune și pot selecta cele mai bune momente mai târziu, iar acest lucru schimbă complet datele problemei.”
În ciuda faptului că a fotografiat în unele dintre ele mai frumoase locații din lume, caracterul său pragmatic și dorința de a savura momentul l-au făcut pe Kyle să aibă mai puțin timp pentru abordări tradiționale ale peisajelor, cum ar fi folosirea filtrelor și suporturilor pentru camere. „Nu mă veți vedea niciodată cu un trepied”, spune el râzând, „mentalitatea mă împinge să țin pasul cu acțiunea și să fotografiez rapid, astfel că mă bazez pe formatul RAW și pe capacitățile camerei mele.
„Revenind la senzația de aventură și de sălbăticie din fotografiile lui Kyle, caută el ceva anume la o locație?” Aceste povești sunt centrate în general în jurul ideii de pășire în afara civilizației, astfel că de cele mai multe ori evit să surprind șosele în fotografii. Consider că, într-un final, șoselele conduc personajul înapoi către un mediu civilizat.” Dar, în unele feluri, acest lucru devine tot mai dificil, ca urmare a atracției față de sălbăticie pe care o găsim în fotografiile sale.
„În Norvegia au început să construiască șosele și trepte de piatră pentru a da posibilitatea turiștilor să ajungă mai ușor în vârful unor munți, iar din punctul meu de vedere nu este nimic mai dezamăgitor decât să te chinui să ajungi în vârf și să vezi că alte persoane preferă să aleagă calea ușoară.”
Un exemplu cheie al acestui concept este Pulpit Rock din Lysefjord. „Este unul dintre cele mai frumoase lucruri create de natură”, spune el, „însă constructorii tocmai ce-au prelungit drumul până în vârful muntelui și au redus distanța de parcurs pe jos. Pierzi complet ideea de „a merita” perspectiva dobândită, pentru că cea mai mare parte a bucuriei se concentrează acum pe contorizarea realizărilor: „Uite, am plecat de la nivelul mării, iar acum sunt la 1.000 de metri deasupra ei”. Atracția pe care fotografiile le oferă acestor locații și experiențe este fantastică, iar eu îmi doresc ca oamenii să le vadă, însă când transformi viața sălbatică în ceva ușor, caracterul și povestea spusă de natură se schimbă.”
„Nu se întâmplă de multe ori să ai toate condițiile într-o singură locație... Aceasta este natura”
