Este ianuarie 2021 și fotograful de sport profesionist Mine Kasapoğlu privește peste o panglică răsucită de zăpadă și gheață, înțepată între copaci și stânci. Aceasta este Streif, pârtia de schi alpin pentru Cupa Mondială masculină de la Hahnenkamm din Alpii Kitzbühel, Austria. Este o coborâre teribil de dificilă, de peste 860 m, cunoscută drept cea mai solicitantă din lume. Nu este loc pentru nicio eroare.
„Acesta este cel mai greu traseu de coborâre din lume”, exclamă Mine. „Este o nebunie, dar este uimitor să-i vezi pe acești sportivi punându-și la încercare curajul și abilitățile într-un sprint care se oprește abia la poalele muntelui.”
Este clară admirația pe care Mine o are pentru schiorii care abordează acest teribil traseu. „Când fotografiez”, spune ea, „întotdeauna vreau să-i înfățișez perfect și eroic, dacă pot. Nu mă interesează să surprind căderile, pentru că nu acest lucru îi definește pe acești sportivi. Cred că merită această abordare, pentru că pentru mine sunt supereroi și vreau să-i înfățișez în căutarea perfecțiunii. Dacă aș fi în mulțime, doar i-aș încuraja, dar prin fotografiile mele, îi pot și susține.”
O parte din abordarea ei este să investigheze latura umană a sportului profesionist, latură care poate fi omisă dacă toate imaginile reprezintă niște figuri singuratice care luptă pentru a coborî cel mai rapid de pe munte. „Îmi place să-i surprind pe concurenți în acțiune, desigur, dar ei sunt campioni și în pregătirea lor”, spune ea. De exemplu, o fotografie pe care am realizat-o cu Max Franz, care a găsit un răstimp pentru a parcurge traseul și a repeta virajele și căderile în mintea sa.”
Când vine vorba despre curse, există provocări atât pentru fotografi, cât și pentru sportivi. Dacă nu există loc de eroare pentru schiori, același lucru este valabil și pentru cei care le surprind coborârea. „Alegerea locului potrivit este importantă”, explică Mine, „dar, ca orice sport în aer liber, lumina și starea vremii pot schimba totul. La Kitzbühel se pot obține fotografii grozave la ultimul salt, cu mulțimea în fundal - dar în 2021 mulțimea nu a fost acolo!”
Desigur, pot exista și dificultăți în focalizarea și încadrarea unui subiect care coboară cu 140 km/h – cu excepția cazului în care folosiți camera Sony Alpha 9 II. La acest eveniment, Mine a asociat camera Alpha 9 II cu obiectivul GM OSS cu FE de 400 mm, f/2,8 și, ca de obicei, a obținut o selecție de fotografii uimitoare. „Sincronizarea este atât de importantă”, spune ea, „pentru că la această viteză, schiorii pot trece prin cadru înainte să-ți dai seama. Compoziția vine din experiență și concentrare și există întotdeauna câteva indicii despre momentul în care un schior va intra în cadru. Ei se succed la intervale de aproximativ 45 de secunde, așa că ai timp de pregătire. Uneori, poți vedea cum camerele TV se îndreaptă către ei înainte de plecare.”
La fotografierea continuă, vizorul electronic al camerei Alpha 9 II nu afișează cadre negre, așa că joacă un rol important în obținerea succesului, spune Mine, în combinație cu obturatorul electronic și cu frecvența cadrelor, care fac din această cameră un instrument perfect pentru fotografierea acțiunii. „Această cameră a schimbat într-adevăr modul în care pot fotografia pe pârtie”, explică ea, „pentru că pot urmări subiectul atât de ușor, pot fotografia la 20 de cadre pe secundă și pot ști că fiecare imagine este focalizată. În plus, vizorul electronic este incredibil în condiții de zăpadă. Totul este atât de strălucitor încât nu poți examina imaginile pe ecranul principal, dar cu Alpha 9 II, oricum știu că toate fotografiile sunt clare.”
„De cele mai multe ori folosesc modul de urmărire în timp real, care fixează schiorul și îl menține perfect în focalizare. Dacă este posibil, voi activa modul încă de la prima poartă, ca să pot urmări sportivii pentru mai mult timp, năpustindu-se spre mine. Contrastul atât de mare între schior și zăpadă ajută și el, dar aparatul funcționează genial și în situații mai puțin decât ideale.”
Dar înghețarea mișcării cu o astfel de vedere mărită are legătură și cu vitezele de expunere pe care le puteți atinge, iar în această privință, Mine se bazează pe obturatorul electronic al camerei Alpha 9 II și pe performanța ISO ridicată, folosind setări de până la 1/16.000 secunde. „Acum folosesc întotdeauna obturatorul electronic”, explică ea. „Este un factor decisiv pentru mine. Obțin mai multe cadre, imagini mai clare și este complet silențios, așa că niciun fotograf din jurul meu nu știe exact când fotografiez, ceea ce îmi place foarte mult!”
În cele din urmă, trebuie să existe un câștigător. Campioana la coborârea Hahnenkamm din 2021 a fost Beat Feuz din Elveția, care a finalizat traseul în 1:53.77, aproape de timpul record. Pentru fotografi, succesul ia forme diferite. Pentru Mine, „este vorba despre un transfer reușit al sentimentelor. Vreau ca inima cuiva să tresalte când vede ce am fotografiat, la fel cum a fost și pentru mine, trăind momentul respectiv. Ar putea fi chipul unui sportiv, limbajul corpului sau felul în care se întinde într-o curbă. Atâta timp cât mă entuziasmează, este tot ce am nevoie.”
„În căutarea luminii, a energiei și a emoției, surprinse la momentul potrivit”
