Fotografierea macro și fotografierea în sălbăticie sunt activități care necesită tehnică, însă în absența emoțiilor, tehnica nu înseamnă nimic. Chiar dacă folosești o cameră Full-Frame, imaginea este în continuare… goală de conținut. Laureatul fotograf de natură Petar Sabol ilustrează sublim acest principiu. Din punct de vedere tehnic, fotografiile sale sunt perfecte, dar sunt și incitant de privit, deoarece transcend științificul și fascinează.
„Sunt foarte multe lucruri pe care trebuie să le faci bine, iar problemele pot apărea de oriunde. Lumina, viteza obturatorului, focalizarea, adâncimea câmpului... funcția macro în special necesită foarte multă tehnică. Apoi, când este vorba despre mediu, subiectul poate zbura sau vântul poate mișca o tulpină. Dar trebuie să depășești aceste obstacole și să lași viziunea artistică să iasă la suprafață. Am constatat că acest lucru se întâmplă când sunt relaxat, când sunt unul cu subiectul... abia atunci reușesc să simt la maximum imaginea, expresia artistică. Dar nu sunt perfect, așa că nu-mi iese de fiecare dată.”
Petar se referă la o imagine incredibilă pe care a realizat-o cu un pescăruș albastru aflat în plin plonjon. Nu a fost o fotografie norocoasă. M-am întrebuințat serios. Acea oportunitate de o fracțiune secundă a necesitat luni întregi de efort.
„După ce am realizat această fotografie, țipam la propriu! A fost un moment uimitor. Punctul culminant al unui proces îndelungat. M-am familiarizat cu pescărușul albastru, surprinzând multe instantanee cu el pe ramuri înainte de a-mi veni ideea de a face ceva diferit: cum ar arăta această pasăre sub apă? N-am mai folosit niciodată camera la o astfel de rată de cadre. 12 pe secundă, suficiente pentru a captura momentul. Iar acesta este doar un cadru din multitudinea pe care le-am surprins. Acum, camera α9 ne oferă 20 de cadre pe secundă. Aceasta este viteza pe care ne-o oferă Sony pentru a captura momentul ideal.”
Folosind o carcasă subacvatică, Petar a scufundat camera la aproximativ 50 cm sub suprafața apei, suficient de adânc pentru a simți scufundarea în râu, dar suficient de aproape de suprafață pentru a menține o lumină puternică. A trebuit să aibă parte de o zi însorită pentru a putea reproduce culorile naturale vibrante.
„Toate setările din fotografia cu pescărușul albastru sunt manuale: focalizarea, viteza obturatorului, deschiderea diafragmei. În plus, am realizat compoziția în locul în care mă așteptam să plonjeze. Am împrăștiat acolo hrană pentru pești pentru a atrage prada. Apoi a urmat o serie de încercări și erori. Nu poți să mișca camera, ci doar să reacționezi la subiect. Ești orb în legătură cu ceea ce înregistrezi. Dar am avut abnegația de a rezista, pentru că aveam o viziune asupra a ceea ce aș putut realiza. Au existat și frustrări. Uneori, pescărușul era perfect focalizat, dar ușor în afara cadrului. Alteori era perfect încadrat, dar nu-l puteam focaliza... a trebuit să insist!”
O constantă în toate lucrările lui Petar este devotamentul față de lumină. Lumina creează lumea naturală, deci, desigur, trebuie să fie primordială pentru înregistrarea ei. Imaginile lui sunt pline de lumină, cu detalii fine ale insectelor și păsărilor și cu tușe dramatice, care fac scena și subiectele să strălucească. Cele mai multe fotografii ale sale sunt realizate dimineața devreme sau la apus, prin capturarea tuturor detaliilor din umbre și a culorilor vii produse de aceste corpuri Full Frame.
O caracteristică unică a lucrărilor sale este folosirea razelor de lumină, care par să pună în evidență subiecții. Este un efect pe care l-a descoperit experimentând și pe care îl numește „efectul de fericire fotonică”. Efectul provine din utilizarea unui filtru standard de tip starburst, dar nu în felul în care ați putea crede.
„Am folosit adesea aceste filtre pentru a scoate momentele speciale în evidență, mai ales când animalele erau iluminate din spate și erau acoperite de roua dimineții. Apoi, când realizam compoziția, am descoperit că dintr-un anumit unghi de rotație, și cu soarele aflat în lateral, am putut obține această minunată fantă de lumină în colțul cadrului. Efectul arăta uimitor și mi-a captat cu adevărat interesul. Oamenii pot crede că folosesc Photoshop sau un filtru, dar totul este realizat din hardware.”
Experimentarea și dăruirea contează cu adevărat. Petar petrece foarte mult timp în sălbăticie, explorând subiecții, iar această investiție de timp se reflectă în imaginile sale, care arată ca și când ar fi editate într-un studio, cu toate că sunt realizate exclusiv pe teren.
„Este extrem de important să fii în contact cu natura și să-ți cunoști subiecții. Când plec la căutare într-o pădure, localizez subiecții cu o seară înainte. Le urmăresc comportamentul atunci când sunt activi, iar când soarele începe să apună, observ cum aceștia se calmează și revin la sol pentru a dormi. Marchez locul lor de înnoptare pentru a găsi locația în dimineața următoare, când sunt încă amețiți și neîncălziți de soare. Este mai ușor să-i fotografiez astfel, sunt mai maleabili. Sunt pregătit să fotografiez încă înainte să răsară soarele, astfel că nu vreau să pierd nicio clipă.”
Găsind subiecți în această postură, poate aplica mai ușor tehnici de fotografiere macro, cum ar fi suprapunerea focalizării, deoarece lipsa mișcării simplifică deplasarea focalizării pentru a acoperi întregul animal. Până de curând, Petar efectua aceste setări manual, însă recent a trecut la utilizarea unei șine electronice de focalizare cu lentile montabile. El folosește suprapunerea atunci când condițiile îi permit, dar întotdeauna realizează și câteva fotografii cu aperturi mai mici și are grijă la poziționare, fotografiind dintr-o parte a subiectului pentru a include mai mult din acesta în zona de focalizare.
„Pe lângă opțiunea de suprapunere, am găsit atât de multe avantaje legate de folosirea noilor camere pentru lucrările mele în care folosesc fotografierea macro. Ecranele complet articulate pot fi ajustate în toate felurile pentru fotografierea pe teren. Iar vizoarele electronice sunt incredibile: poți vedea în orice moment exact cum va arăta fotografia chiar înainte de a apăsa obturatorul. Schimbarea expunerii și a balansului de alb este cât se poate de clară. Este uimitor să lucrez astfel deoarece reușesc să fotografiez fără a mă gândi la lucrurile pe care va trebui să le ajustez în post-producție. Asistența la focalizare este și ea foarte utilă pentru că mă ajută să obțin fotografii de o claritate deosebită. Camerele DSLR obișnuite par acum învechite, iar pe viitor diferențele vor deveni și mai evidente.”
„Întotdeauna încerc să îmbunătățesc aspectul fotografiilor, indiferent cât durează și cât efort este necesar”
