Având peste 30 de experiență în fotografia sportivă de înalt nivel, Bob Martin nu are nevoie de nicio prezentare, fiind unii dintre cei mai de seamă experți în domeniu. În urmă cu doi ani, fiind intrigat de ideea fotografierii complet silențioase, Bob a folosit pentru prima dată o cameră α7R II și nu l-a mai interesat apoi vreun alt model.
Am reușit să-l prindem pe Bob recent între două proiecte și l-am întrebat despre camerele și obiectivele lui Sony preferate.
Este adevărat că apreciezi foarte mult tehnologia doar în măsura în care oferă un avantaj lucrărilor tale?
Folosesc toate dispozitivele posibile, dacă mă vor ajuta să-mi îmbunătățesc stilul de fotografiere – de ce nu? Am adoptat camerele digitale atunci când au început să se îmbunătățească și la fel am făcut cu focalizarea automată. Pentru mine, camerele fără oglinzi reprezintă următorul salt înainte datorită avantajelor pe care le pot oferi.
Atunci când am privit pentru prima dată camera Sony, mi-am dorit-o imediat, deoarece era silențioasă, dar nu mi-a plăcut vizorul electronic. Mi-am spus că trebuie să accept situația, deoarece avantajele sunt mai importante decât aspectele negative. Acum, cred că este punctul forte al camerelor și este o caracteristică de care nu mă pot lipsi. Dacă realizez portrete în lumină dificilă, pot să previzualizez și să reglez foarte rapid, iar cu obturatorul silențios, subiectul nici nu știe că realizez fotografia! Pot menține relaxat subiectul așezat pe scaun vorbindu-i în timp ce reglez setările.
Obturatorul silențios este un bonus uriaș. Oamenii sunt acum atât de obișnuiți să-l audă declanșându-se, schimbându-și poziția sau expresia în funcție de acest lucru. Fotografiind silențios, tu, ca fotograf, recuperezi un avantaj: tu ești cel care le confirmă că au stat corespunzător, nu clicul obturatorului.
Aș putea să stau lângă Tiger Woods la gaura 18 când se pregătește de lovitura care îi va aduce câștigarea Mastersului, fără să-l deranjez deloc, pentru că nu va auzi că fotografiez la 20 cps.
După cum am mai spus, cred că tehnologia foto a îmbunătățit fotografia sportivă deoarece, ca fotografi, nu trebuie să ne mai preocupe tehnica și surprinderea momentului ideal. A existat probabil un timp când fotografii de sport erau considerați de mâna a doua de către fotografii de știri și de obiecte de artă deoarece tot ce făceam e să „surprindem momentul ideal”, pe când acum, când echipamentul ne ajută atât de mult, cred că suntem liberi să ne concentrăm pe latura artistică a compoziției și a luminii.
A fost simplu să treci de la DSLR la mirrorless?
Nu este ușor, desigur. Până să mă obișnuiesc cu camera Sony, mi-a luat câteva luni bune, în care am folosit-o continuu. Până atunci am folosit ani de zile aceeași marcă de camere DSLR, pe care le puteam folosi intuitiv. Am început să folosesc camera Sony împreună cu camerele mele DSLR și treptat am căpătat încredere să o folosesc exclusiv. Am constat că caracteristica de personalizare a funcțiilor a camerei Sony este deosebit de utilă, permițându-mi să-mi plasez la îndemână cele mai multe dintre funcțiile pe care le accesez cel mai des.
Pe lângă tehnologia foto, pentru care ți-ai exprimat clar mulțumirea, putem să discutăm despre obiective?
Voi fi sincer, atunci când am luat pentru prima dată în mână camera Sony, m-a interesat doar aspectul silențios și m-am gândit că îmi pot folosi obiectivele DSLR printr-un adaptor. Dar am descoperit că sunt dificil de utilizat, iar performanța de focalizare automată nu se ridica la nivelul dorit, astfel că am început rapid să folosesc obiectivele G Master.
Poate se datorează faptului că nu este necesar să dezvolți obiective pentru sisteme de generație veche sau pentru că folosești cea mai recentă tehnologie optică, însă obiectivele G Master sunt remarcabile în ceea ce pot oferi, în special cel de 70-200 mm la f/2,8, care, în opinia mea, nu are concurent. Cred că faptul că obiectivele Sony au fost concepute de la zero ca obiective „digitale” este un mare avantaj; sunt obiective moderne concepute pentru camere moderne. De asemenea, consider că obiectivele Sony pot face față cu ușurință senzorilor de înaltă rezoluție, iar pentru mine, aceasta înseamnă o grijă în minus. Chiar și în cazul anumitor obiective „inferioare”, cum ar fi cel de 12-24 mm la f/4 G, de exemplu, de ce nu are marca G Master, nu voi înțelege niciodată, deoarece este un obiectiv incredibil de exact! Același lucru este valabil și pentru obiectivul de 24-105 mm la f/4 G, un alt model fantastic.
Pare că aveți o gamă largă de obiective! Aveți vreunul preferat? După cum am spus, chiar îmi place obiectivul de 70-200 mm la f/2,8 G Master și îl folosesc la majoritatea ședințelor foto. În plus, am fost destul de norocos să încerc de curând obiectivul de 400 mm la f/2,8 G Master, care ar trebui să fie obiectivul principal al oricărui fotograf de sport serios. Pe lângă performanța optică excelentă, avantajul greutății mici este uriaș, în special pentru cineva ca mine care este destul de mobil când fotografiază. M-a surprins cât de bine se descurcă folosind un teleconvertor, atât viteza focalizării, cât și claritatea fiind ideale. În plus, este greu în partea din față, lucru foarte util când fotografiezi în grabă. Înainte de cel de 400 mm, aveam la mine un obiectiv de 100-400 mm G Master și trebuie să recunosc că nu mă așteptam la mare lucru. Experiența anterioară m-a determinat să renunț la obiective de zoom lungi, preferându-le mereu pe cele cu distanță focală fixă. Dar am zis să-l încerc când am fost în Etiopia să-l fotografiez pe Mo Farah. Dădea niște interviuri la TV, iar eu încercam din spate să fac niște portrete cadrate bine. Am fost uluit de cât de clar poate fi, iar acum mă însoțește peste tot.
„Aparatul Sony α9, silențios, cu focalizare automată a ochilor și un vizor cu acțiune în timp real, este un produs revoluționar pentru mine!”
