Se ia o sportivă, se călește prin mai mulți ani de concursuri, apoi se amestecă cu puțin zel pentru arta fotografică și se aduce la punctul de fierbere în unele dintre cele mai captivante evenimente sportive din lume. Rezultatul? Un fotograf la fel de concentrat precum un sportiv de elită, ceva care îi dă un avantaj în concurs și un aer de onestitate a cunoscătorului pentru fotografiile sale. Spuneți-i bun venit lui Mine Kasapoğlu.
„Dacă nu ești epuizat”, râde ea, „poate că ai ratat ceva”! Această atitudine rezumă perfect abordarea lui Mine. Dedicată total proiectelor foto, se implică precum sportivii. Este ceva ce poate veni doar dintr-o legătură veritabilă și pasională cu subiectul.
„Poate că lucrul cel mai important pentru mine atunci când fotografiez competiții sportive este să mă găsesc acolo, exact precum sportivii. Cele mai bune imagini ale mele sunt realizate în acele momente în care totul se estompează și funcționez pe pilot automat. Las activitatea să preia controlul. Desigur, poți să planifici, dar devine instinctiv. Atunci când te afli în acel moment, nu îți este foame și nu simți frigul. Te gândești doar la imagine. Ești una cu aparatul foto și, atunci când ai terminat și te întorci acasă, pur și simplu te prăbușești.”
Acum fotografiază competiții sportive din întreaga lume, inclusiv Jocurile Olimpice de vară și de iarnă, însă Mine a început să schieze la vârsta de doi ani, iar la 14 ani, era în echipa națională a Turciei. La vârsta de 16 ani a trecut la snowboarding, dar nu a concurat din nou până în 2006, când a devenit sport olimpic.
Între timp, a studiat și arta fotografică la Institutul Fotografic Speos din Paris.
„Pasiunile mele pentru fotografie și sport au fost separate o perioadă. Realizam portrete, fotografii de modă și îmi surprindeam viața la 20 și ceva de ani… Îmi plac portretele oamenilor adevărați, să petrec timp cu ei și să ajung să îi cunosc. M-au atras tot mai mult momentele reale, iar pentru mine, nimic nu este mai real decât sportul. Acela a fost momentul în care cele două pasiuni au început să se apropie.”
Deși până la urmă nu s-a calificat, Mine a petrecut cei patru ani de dinaintea Jocurilor Olimpice de la Vancouver din 2010 antrenându-se în fiecare zi în speranța de a ajunge să concureze. Chiar dacă nu s-a calificat, această călătorie a transformat-o în ceea ce a devenit până la urmă: „Am început să am aceleași senzații ca fotograf precum cele din concursuri. Astfel, nu m-am calificat în 2010 ca sportiv, dar am făcut-o ca fotograf: aceea a fost prima mea slujbă veritabilă, punctul în care a devenit realitate”.
Deoarece caută aceleași elemente veritabile și de adevăr în imaginile pe care le realizează, Mine consideră că munca sa transmite aceleași emoții care se manifestă în timpul concursurilor. „Doresc să preiau ceea ce simte sportivul respectiv și să îl fac pe privitor să simtă la rândul său.”
Ce tip de lucruri caută? Cum devine cadrul suficient de dinamic pentru a atrage un răspuns emoțional din partea privitorului? Ea explică: „Unul dintre primele lucruri pe care le doresc este un fundal curat. Nu doresc distracții, dar nu este vorba doar despre estetică. Doresc ca fotografia să oglindească modul în care sportivul gândește – concentrat total. O bună parte din acest efect se obține prin poziționare, dar, desigur, și prin utilizarea obiectivului adecvat, cum ar fi modelul G Master FE de 70-200 mm, f/2,8, pe care îl folosesc mult”.
„Atunci când ai un subiect precum un schior care vine direct spre tine, ai nevoie de performanță adevărată pentru a putea ține pasul. Sony α9 face ca totul să fie mult mai ușor decât înainte. Folosesc uneori setarea zonei de focalizare automată largă, de exemplu, atunci când subiectul este foarte aproape, dar, de obicei, îmi place să setez zona de focalizare la Punct flexibil mediu, în care te poți mișca în jurul cadrului în funcție de nevoi, și las funcția de focalizare automată continuă să preia subiectul și să mențină focalizarea.”
„Pentru a obține acel răspuns emoțional, caut energia, ceva în mișcarea sportivului care să mă facă să îmi țin răsuflarea, iar modul de fotografiere în rafală la 20 cps al modelului α9 este foarte util. În cadrul concursurilor, nu îi poți spune pur și simplu sportivului „poți face asta încă o dată?”, dar setarea de 20 cps îți permite să alegi momentul definitoriu în timpul editării. Momentul care îți dă acea senzație. Este uimitor și îmi face munca mult mai ușoară. Desigur, nu poți fotografia la întâmplare, dar îți rafinează capacitatea de a surprinde cele mai bune momente.”
Mai degrabă decât într-o anumită etapă a concursului, Mine descoperă deseori că momentul ideal pentru a surprinde fotografia perfectă este de fapt chiar înainte de producerea evenimentului: „Nu mă pot sătura de acele momente, deoarece am o conexiune puternică cu acestea. Imaginați-vă. Te-ai antrenat întreaga viață pentru ce urmează, poate este o cursă care durează doar 20 de secunde. Astfel că, exact înainte de aceasta, potențialul de energie este la maximum. Se poate întâmpla orice și ador acel moment, datorită tuturor posibilităților. Îi poți surprinde chiar înainte să realizeze ceva uimitor. Comparați-le cu toate acele fotografii pe care le vedeți, zâmbitori cu medalii – am văzut destule din acestea. Este în regulă pentru alții, dar eu sunt mai interesată să descopăr adevărul momentului de dinaintea realizării.”
Inspirația transmisă de sportivii pe care îi fotografiază este esențială în activitatea lui Mine, astfel că, în multe feluri, imaginile ei sunt un omagiu adus acestora. Acesta este elementul competitiv – concentrarea – care o stimulează în activitatea de fotograf precum a făcut-o ca sportivă. „Știu cât efort este necesar și cât de greu este să te afli acolo, astfel că ei toți sunt eroi pentru mine, doar pentru că au ajuns acolo. Am încercat să fiu unul dintre ei și nu am reușit. Ei sunt de 1000 de ori mai buni decât am fost eu și acest lucru mă copleșește. Astfel că, atunci când sunt obosită sau dezamăgită, ei mă motivează, deoarece consider că merită o fotografie extraordinară. Întotdeauna îmi doresc să îi fac să arate bine, astfel că, nici în procesul de editare, nu aleg niciodată imaginile în care ratează. Doresc să îi fac să arate ca niște eroi.”
„În căutarea luminii, a energiei și a emoției, surprinse la momentul potrivit”
