„Am încercat să lupt contra frigului cu mentalul, dar partea fizică preia aproape întotdeauna controlul. În timpul sesiunilor stăteam cu orele pe un cal. Nu mă mișcam deloc, doar îmi atârnau picioarele.
Iernile din Kârgâzstan sunt grele. Noaptea, temperatura poate coborî la -35 °C, iar mediul l-a șocat pe Frederik Buyckx în timpul primei sale călătorii. „Am mers în noiembrie. Era frig, dar nu a nins în primele săptămâni, apoi, către sfârșit, a început să ningă și a scăzut temperatura și totuși, noi ne-am dus în munți.”
Cât timp s-a aflat în Kârgâzstan, Frederik a locuit într-un sat de lângă At-Bashy, care se traduce literalmente prin „cap de cal” și care a dat numele celui mai recent proiect al său. A fost un proiect pe care Frederik a fost determinat să-l realizeze.
„Pentru mine este un proiect personal, de a găsi ceva ce îmi lipsește aici în Belgia.”, explică el, „Peisaje luxuriante, natură cât vezi cu ochii și tot tacâmul. Căutarea este una a experimentării, așa că am vrut să descopăr modul în care acești oameni nomazi trăiesc împreună împotriva forțelor naturii, în special în timpul iernii, când mediul este atât de neiertător.”
Proiectul lui Frederik documentează viața păstorilor semi-nomazi care, o dată pe an, migrează cu animalele lor de pe pășunile din munți spre câmpiile mult mai calde, unde trăiesc în iurte. Călătoria se întinde pe mai mult de 100 km, ceea ce înseamnă un drum de câteva zile. Este un mod de viață care nu s-a schimbat mult de-a lungul a sute de ani; unii s-ar putea aștepta ca acest tip de cultură să moară încet, dar sunt departe de adevăr.
„Pentru mine”, spune Frederik, „acest proiect nu se referă deloc la a crea istorie. Nu cred că acest mod nomad de viață va dispărea în curând. Cei doi tipi care m-au ghidat au douăzeci și cinci de ani și vorbesc despre construirea propriilor ferme la munte.”
Toate imaginile din proiect sunt realizate în alb și negru. Frederik a ales acest stil pentru a sublinia duritatea peisajului, însă, potrivit lui Frederik, „stilul monocrom ajută fotograful să pătrundă până în miezul a ceea ce fotografiază, nefiind distras de culorile naturii.”
„Fotografiez în alb și negru prin vizor, dar când încarc imaginile neprelucrate pe computer, le văd color, ceea ce întotdeauna îmi creează confuzie la început”, râde el. „Chiar înainte să realizez imaginea, mi-o imaginez în alb și negru. Cred că chiar și amintirile mele despre peisaje sunt acum în alb și negru.”
Fiindcă urma să petreacă atât de mult timp călare și în mișcare, era important pentru Fredrik să călătorească cu un echipament cât mai compact. De fapt, a luat la el doar două camere și două obiective: două camere Sony α7R III, cu un obiectiv de 28 mm, f/2 pe una și un obiectiv GM de 24-70 mm, f/2,8 pe cealaltă. „De fapt, în majoritatea timpului am folosit o singură cameră”, spune el, „pe care am montat obiectivul de 28 mm, f/2 pentru fotografierea în interior. Este imposibil să muți un aparat de la cald la rece, deoarece poate dura câteva ore pentru ca acesta să se aclimatizeze și să evite formarea condensului.”
Frederik a avut și motive practice pentru utilizarea a două obiective diferite pe camerele sale. „Am decis să folosesc distanța focală de 28 mm pentru camera pe care am folosit-o în interior fiindcă îmi place să am o configurație compactă și discretă”, ne spune el, „și am folosit-o cu obturatorul silențios pentru a nu deranja familia în mediul său obișnuit.”
Pentru fotografierea în exterior, obiectivul GM de 24-70 mm, f/2,8 mi-a oferit flexibilitate în ceea ce privește distanțele focale, așa că nu a fost nevoie să iau cu mine o serie întreagă de obiective. „Mergeam pe cal și purtam două sau chiar trei perechi de mănuși”, râde Frederik. „Țineam frâul într-o mână și camera în cealaltă, așa că mi-ar fi fost imposibil să schimb obiectivele!”
Un alt lucru care l-a ajutat pe Frederik în condițiile extreme a fost funcția de focalizare automată continuă oferită de aparatul α7R III. „A fost prima dată când am folosit-o cum trebuie.”, spune el. „Fotografiam oameni și cai în mișcare, de pe un cal care de multe ori era și el în mișcare, așa că focalizarea automată continuă m-a ajutat cu adevărat să focalizez întregul subiect.”
În afară de echipamentul său, care îl ajută să surprindă imagini în condiții atât de dificile, ce altceva l-a ajutat pe Frederik să relateze povești inedite prin intermediul imaginilor sale? „Cu siguranță cunoașterea subiectelor! Fiind acolo atât de des pe parcursul a trei ani”, explică el, „am putut să formez prietenii și legături puternice. Sunt un popor foarte deschis, în ciuda faptului că nu putem comunica cu adevărat. Ei nu vorbesc limba engleză, iar eu nu cunosc limba lor, dar m-au ajutat să mă implic, primindu-mă în casa lor. ”
„Fotografiile mă ajută să comunic, să investighez și să înțeleg mai bine lumea care mă înconjoară. Camera mea îmi oferă mereu un motiv de a mă îmbarca într-o aventură nouă.”
