Deși „Pădurea de basm” (The Fairy Tale Forest) e ceva magic în ceea ce privește calitatea și compoziția, nu e nimic imaginar în fotografia lui Petter Askø Næss. Această fotografie este produsul unei expuneri meticuloase și al încadrării, al planificării, al răbdării și al muncii grele.
Petter a dorit să creeze o imagine care să combine trei dintre lucrurile lui preferate. „E un tribut adus unei păsări, unui loc și unui anotimp”, dezvăluie el. „Pădurea Ål din Hallingdal e pădurea mea preferată, plină de viață, iar toamna acolo e minunată. Pasărea e un pițigoi moțat. E o pasăre mică și frumoasă și destul de rar de găsit. Faptul că am reușit să o surprind îmi dă sentimentul pe care îl ador cel mai mult în fotografia de faună sălbatică.”
Acel sentiment e anticiparea, senzația pe care o are atunci când așteaptă să apară un subiect în vizor. E o șansă construită pe experiența și priceperea lui, dar încă atrăgător de incertă. „Pițigoii moțați sunt teritoriali”, explică el, „așa că am găsit un loc în care știam că s-ar putea să caute insecte prin pădure. Cu Sony Alpha 1 pe un trepied, am încadrat o creangă înfășurată în licheni, deasupra solului. Apoi am așteptat.”
„Existau atât de multe variabile”, își amintește el. „Va ateriza pasărea în locul pe care îl doream și va fi încă lumină de zi? După ore de răbdare, a aterizat în locul potrivit, exact când lumina era cea mai intensă. O jumătate de secundă mai târziu a dispărut.”
În acel moment, Petter și-a pus toată încrederea în Alpha 1. „Orele sau chiar zilele pline de răbdare care sunt necesare pentru a găsi o imagine trebuie să dea roade, iar Alpha 1 se asigură că se întâmplă asta”, spune el. „Aici am utilizat modul de 30 cadre/s al camerei pentru a profita la maximum de acea fracțiune de secundă, dar aveam nevoie și de suficientă viteză a obturatorului pentru a îngheța momentul când pasărea stătea pe creangă. Lucrând la ISO 2500, am obținut 1/5000 de secundă, ceea ce a oprit chiar și cele mai mici mișcări.
„Incredibilul mod de focalizare automată pe păsări oferit de Alpha 1 a produs o claritate perfectă”, continuă el. „E ceva transformator pentru fotografii de faună sălbatică și a identificat ochiul în fiecare fotografie din acea zi, chiar dacă e o pasăre mică și cu dimensiuni reduse în cadru. De îndată ce a apărut căsuța verde, am știut că a fost un succes. Când ceva nu merge perfect, e din cauza a ceva ce am făcut eu, nu din cauza kitului!”
Vitală în acea zi a fost și alegerea obiectivului.
FE 300mm f/2.8 GM OSS mi-a oferit întreaga lumină de care aveam nevoie în pădurea aia întunecată, datorită diafragmei sale mari”, spune el, „și noile motoare de focalizare automată ale obiectivului sunt suficient de rapide, sau chiar mai mult de atât, pentru a ține pasul cu detectarea subiectului de către cameră. În plus, distanța focală de 300 mm mi-a permis să echilibrez pasărea cu „casa” ei din pădure. Unii consideră distanța asta puțin cam mică pentru păsări, dar e perfectă.”
„Imaginea asta rezumă toată plăcerea fotografiei de faună sălbatică pentru mine”, termină Petter. „E dovada că toate orele petrecute în frig se pot transforma în ceva uimitor, iar asta îmi oferă întreaga motivație de care am nevoie pentru următoarea fotografie.”