„Momentul în care mi-am dat seama că voi merge în Nepal a fost foarte bine definit”, își aduce aminte Tolis Fragoudis. „Eram în India pentru producția unui film. Era o călătorie câteva luni și am ajuns în acest mic oraș de la poalele muntelui Himalaya. Într-o seară, veneam acasă pe un mic pod suspendat, pe sub care curgea Gangele. Era ora 1 și vedeam cum vântul se scurge peste munți. Atunci am avut senzația că suflul muntelui Himalaya mă atingea. Momentul a durat doar câteva secunde, dar a avut un impact uriaș. Trebuia să merg acolo și să aprofundez sentimentul.”
La acel moment, Tolis era deja un călător experimentat, după ce a bifat călătorii prin Mexic și America Centrală, fotografia devenind o parte integrantă a călătoriilor sale. Era un lucru organic, spune el. „Nu am avut în plan să fac bani din fotografie și am respins ideea când oamenii au venit cu propuneri. A fost ceva ce mi-a plăcut, să explorez aceste lumi.”
Acest lucru a avut un impact important asupra stilului său de fotografiere, despre care spune că se bazează doar pe fluxul său creativ. „Am renunțat la tot”, ne spune Tolis, „fără a avea pretenții sau așteptări. Pur și simplu iau camera cu mine și urmez cursul firesc al lucrurilor. Așa mă gândesc că pot surprinde esența unui loc, a unui peisaj sau a localnicilor.”
Pentru a avea un stil cursiv de lucru, trebuie să fii liber și, în opinia lui Tolis, o mare parte din atracția față de camerele sale Sony o reprezintă portabilitatea lor excepțională. „Camerele de genul α7S II și α7R II, pe care le-am folosit în Nepal, sunt puternice”, explică el, „dar ușoare. Greutatea este întotdeauna un aspect important. Deoarece călătoresc atât de mult, încerc să scap de orice gram posibil. În plus, iau cu mine un trepied, o dronă și un gimbal pentru proiectele mele video, așa că greutatea se adaugă. Și nu uitați că greutatea este și mai importantă când ești la 5000 m altitudine, în munți, și fiecare pas este ceva mai dificil. Camera funcționează așa cum trebuie și mă ajută să obțin fotografii extraordinare. Eu sunt cel care trebuie să țină pasul!”
Un alt aspect care contribuie la fluxul firesc al lui Tolis este faptul că echipamentul său Sony nu este intimidant, așa cum pot fi unele aparate DSLR mai mari. De exemplu, atunci când fotografia portrete pline de personalitate în călătoria sa în Nepal, el a descoperit că „oamenii reacționează mai firesc decât atunci când folosești un aparat DSLR mare”, explică el, „așa că poți avea certitudinea că obții o reacție mai naturală. Oamenii nu au acea senzație că ești un fotograf profesionist, deci poți fi mai anonim, dispărând în realitatea momentului.”
Uimitorul portret realizat de Tolis cu un sadhu îmbrăcat în portocaliu la templul Pashupatinath din Kathmandu este o extraordinară ilustrație a acestei idei. „Ei vin în pelerinaje din India și Nepal”, spune el, „iar unii dintre ei pot fi un pic falși și vă pot cere bani, mai ales dacă au impresia că faceți fotografii profesionale. Dar vorbeam cu acest om și s-a creat o legătură, așa că nu a avut nimic împotrivă să-l fotografiez.”
Când fotografiază portrete în călătoriile sale, Tolis are nevoie de avantajele excelente de focalizare și de expunere ale aparatelor sale α7R II și α7S, precum și de capacitatea lor de a reacționa și de a se adapta stilului său cursiv. „Portretul femeii a fost realizat într-o colibă mică și întunecată”, ne spune el, „unde am fost invitat la cină. Ca în toate fotografiile mele din călătorii, am avut doar lumină naturală, care venea de după ușă, așa că, pentru a obține expunerea corectă, am fotografiat la ISO 3200 și f/1.4, cu obiectivul FE 35mm f/1.4 ZA. Dar modelul α7R II este atât de eficient în a controla zgomotul încât abia dacă se poate sesiza vreo perturbare a imaginii.”
Adaptabilitatea este importantă pentru Tolis și în cazul scenelor contrastante, deoarece: „întotdeauna vreau doar să trăiesc momentul, să nu mă gândesc prea mult la cameră și să fiu încrezător în ceea ce poate aceasta să facă.”
Să luăm ca exemplu această scenă cu templul Boudhanath din Kathmandu. „Am stat în apropierea templului timp de trei zile”, spune Tolis, „ca să pot surprinde lumina perfectă. Îmi place să fotografiez în contre-jour, deoarece este o modalitate excelentă de a transmiterea emoție, așa că trebuie să fiu încrezător în echipamentul meu. Știam că intervalul dinamic al aparatului α7R II poate face față soarelui din spatele templului, păstrând structura în zonele luminoase și în umbre, în timp ce cu o altă cameră aceste zone ar putea ieși prea luminoase sau prea întunecate”.
De asemenea, Tolis dorește ca prin proiectele sale realizate în călătorii să cultive în mintea oamenilor ideea conservării. „Există diferite moduri de a stimula conștientizarea”, explică el, „dar eu călătoresc pentru a crea și pentru a relata poveștile acestor peisaje și ale oamenilor care fac ca această planetă să fie minunată. Sunt convins că oamenii nu vor să distrugă ceva atât de frumos, care stimulează mintea și creează o stare de bine.”
Și cum crede Tolis că poate contribui fotografia la această conservare? “Dacă voi reuși să trezesc conștiința despre frumusețea acestei planete, am convingerea că va crește șansa ca oamenii să păstreze această frumusețe. Suntem conectați la tot, iar starea noastră de bine depinde de această legătură.”
„Singurul meu țel este să-mi trăiesc viața la potențial maxim”
