În adâncul înghețat

„Nu vorbești, nu mai vrei să faci zgomot, pur și simplu devii mai liniștit. Este un soi de admirație și respect prin liniște pentru frumusețea naturii”, povestește Tolis Fragoudis despre peșterile de gheață ascunse create de ghețarul Roseg din Elveția, fenomen pe care l-a cercetat și fotografiat în ultimii ani.

Tolis a parcurs drumul către peșterile de gheață în trei ore, traversând zăpadă adâncă și un lac înghețat, timp în care temperaturile au ajuns și la -25°C la capătul glaciar al văii, „deci este mult efort să ajungi acolo”, râde el. „Purtam încălțăminte specială și am avut și o sanie cu noi, pentru că nu merg cu o singură cameră și cu un singur obiectiv pentru astfel de proiecte!” Cu intenția de a obține fotografii și înregistrări video cât mai variate, Tolis a luat cu el trei camere: Alpha 7S II, Alpha 7R III și Alpha 7R II, împreună cu obiectivele GM OSS cu FE de 12-24 mm, f/4 G, cu FE de 16-35 mm, f/2,8, cu FE de 24-70 mm, f/2,8 și cu FE de 70-200 mm, f/2,8, un gimbal, o dronă și, pe deasupra, echipamentele de siguranță, frânghii și provizii.

Din fericire, dimensiunea mai mică și greutatea mai redusă a corpurilor Sony Alpha permit fotografilor precum Tolis să călătorească cu genți mai ușoare sau să ia cu ei mai multe echipamente fără a fi supraîncărcați. „Prin comparație cu aparatele DSLR, aceste camere sunt foarte ușoare”, ne spune Tolis, „și, cel mai important lucru, deoarece îmi place să am o mulțime de echipamente cu mine, înseamnă că pot lua și mai multe! Îmi place în aceeași măsură să realizez fotografii și clipuri video, așa că folosirea corpurilor Alpha S și R este cât se poate de firească pentru mine.” El continuă, „există și alte beneficii ale utilizării acestor camere. De exemplu, am profitat la maximum de rezoluția înaltă și de intervalul dinamic ridicat al camerei Alpha 7R III, cu expuneri lungi în peșteri, și, de asemenea, am putut să filmez manual în cele mai întunecate locuri, cu uimitoarele performanțe ISO ale camerei Alpha 7S II.”

Condițiile dificile nu au reprezentat un impediment pentru camere, spune Tolis, și, de fapt, întotdeauna componenta umană a relației este cea care cedează prima în fața frigului. „Avem o vorbă aici în Elveția”, râde el, „care spune că <> Minus 20°C este o temperatură normală acolo sus, dar dacă ești pregătit, totul este bine. Bateriile se descarcă mai repede la aceste temperaturi, dar poți lua mai multe cu tine. Camerele funcționează perfect. Adevărata problemă sunt degetele!” Odată ajuns la aceste locuri uimitoare, a surprinde frumusețea lor nepământeană și culorile intense ale gheții se rezumă la elemente fundamentale ale fotografiei și videografiei, precum o bună compoziție și o expunere potrivită, spune Tolis.

Pentru a profita la maximum de aceste culori în peșterile mai întunecate, Tolis folosește expuneri mai lungi, bazându-se pe lumina slabă care se insinuează prin gheață sau se reflectă din gura peșterii. „Fotografiez exclusiv manual”, explică el, „și deseori folosesc filtre de densitate neutră pentru a crește timpul de expunere. În plus, folosesc formatul RAW. O expunere mai lungă înseamnă că fotografia conține mult mai multe date. După cum puteți vedea, această imagine este mai bogată și mai profundă și vă permite să recuperați aceste culori și tonuri uimitoare în faza de post-producție. Când fotografiez, gândurile mele se leagă de a profita la maximum de aceste scene intense.”

„Frumusețea acestor locuri”, încheie Tolis, „este cu adevărat captivantă. Datorită mișcării glaciare și a fenomenelor de îngheț și dezgheț, de fiecare dată când reveniți, formațiunile sunt complet diferite. Este uimitor.”

„Dar, la fel ca și ghețarul în sine, șansele de a revedea aceste peșteri scad tot timpul”, spune el cu tristețe, „Am încercat să mă întorc de curând, dar, din cauza avalanșelor, misiunea era prea periculoasă. Desigur, avalanșele sunt la ordinea zilei în Alpi, dar din cauza încălzirii globale sunt tot mai frecvente. Peste câțiva ani, ghețarul, podurile și peșterile de dedesubt ar putea dispărea și vom fi printre ultimii care le-am văzut, dar voi fi întotdeauna recunoscător că am făcut-o.”