La scurt timp după ce imaginile lui Davide Monteleone despre reuniunea dintre o mamă și o fiică au apărut pe coperta revistei Time și au umplut încă 28 de pagini din interior pentru a contura povestea „Beyond Walls”, pe adresa fotografului a ajuns un e-mail.
„A fost pentru prima dată când am privit imigranții din America de Sud ca indivizi și, după ce i-am urmărit mai mult timp, cred că îi înțeleg mai bine”, se spunea în e-mail. Puteți găsi o dovadă mai bună a puterii fotografiei în ziua de astăzi? Până la urmă, migrația este povestea secolului nostru, iar foto-jurnalistul reacționează la acest fenomen, îl investighează și încearcă să schimbe în bine ceea ce se întâmplă.
Scopul articolului din Time a fost clar: de a confrunta perspectivele legate de migrație. Iar felul în care imaginile lui Davide au realizat acest lucru a fost simplu, dar vital. Metoda a presupus realizarea unor portrete delicate și izbitoare, în totală contradicție cu modul în care sunt reprezentați în mod normal imigranții în mass-media. De fiecare dată, spune Davide, s-a folosit un fundal alb, simplu, „astfel încât contextul este eliminat și trebuie să vă concentrați atenția asupra persoanei. Acest lucru șterge stereotipul migrației, lucrurile pe care le vedeți în mod normal: agonia, încolonarea… o tabără a oamenilor disperați.” Și cu acest efect simplu, explică el, le puteți schimba statutul. „Ei devin indivizi, oameni reali, și este mai greu să folosești cuvinte care dezumanizează, cum ar fi <
Anterior a lucrat cu alte camere, dar pentru proiectul din Time a avut nevoie de un echipament nou, iar motivele au fost întemeiate.
„Am folosit un aparat Sony α7R III”, explică Davide, „ceea ce a reprezentat o schimbare importantă încă de la început, dar în curând am ajuns să-i apreciez avantajele. Din punct de vedere logistic, a fost atât de revigorant să folosesc o cameră mică, ușoară, de calitate profesională, deoarece a trebuit să finalizăm proiectul <> în doar 15 zile. Cu toate că un format mare necesită întotdeauna un trepied și lumini, am putut să lucrăm mult mai rapid cu aparatul α7R III. Doar fixam fundalul alb pe un perete și nimic mai mult. În plus, calitatea camerei este incredibilă, este perfectă pentru presă sau pentru realizarea unor materiale tipărite uriașe. Este un aparat impresionant.”
Un alt lucru care a schimbat modul în care lucrează Davide a fost etanșarea împotriva intemperiilor a aparatului α7R III: „Într-o zi, în timp ce fotografiam la granița cu Tijuana, ploua torențial, dar nu am avut timp să așteptăm să treacă ploaia pentru că aveam doar patru zile la dispoziție pentru fotografiat. Sunt obișnuit să folosesc camere vechi, în care ți-e teamă să pătrundă chiar și o picătură de apă, dar cu α7R III nu am avut nicio grijă. Dacă aș fi fotografiat în format mare, aș fi avut nevoie de un asistent cu o umbrelă! Dar în acest caz, tot ce a trebuit să fac a fost să-mi amintesc să curăț din când în când obiectivul. Este o caracteristică ce crește productivitatea și am constatat același lucru în zona arcticului și în deșert.”
„De asemenea, lucrul cu un aparat de dimensiunea lui α7R III poate să înlăture motivele de timiditate ale subiectelor sensibile”, spune Davide, adăugând faptul că viteza aparatului poate elibera fotograful care îl folosește.
„Focalizarea automată este atât de rapidă încât nici n-o remarci, așa că poți să faci compoziția, să vorbești cu subiectul și să uiți de cameră.” Ca în cazul majorității instrumentelor, „dacă nu bagi de seamă, înseamnă că funcționează perfect.”
Ceea ce trece, de asemenea, neobservat în imaginile lui Davide este fundalul, dar exact acest lucru oferă portretelor sale simplitatea izbitoare a unei sesiuni de studio. De fapt, „totul se rezumă la lumina naturală”, încheie Davide, „iar noi doar amplasăm fundalul în direcția opusă soarelui, în umbră, ceea ce face ca lumina să fie foarte moale.” El fotografiază în modul manual și supraexpune imaginile de fiecare dată pentru a obține un fundal curat și a da posibilitatea subiectelor să pășească în prim-plan.
„Îmi găsesc inspirația în tradiția fotografiilor de documentare, însă interesul meu este de a încuraja curiozitatea și nu de a oferi informații. Povestea adevărată nu este în fotografie, ci în jurul și în spatele ei. Ceea ce vedeți în ramă este doar o fereastră deschisă spre emoții”
