„Antarctica este o cu totul altă lume”, spune cineastul Maciek Jabłoński, cu toată uimirea unei persoane care a văzut cu proprii ochi ultimul mare loc pustiu al planetei.
Într-un mediu în continuare brutal și periculos, „chiar și după peste 100 de ani de explorare și cu toate tehnologiile moderne de navigație și siguranță”, pericolele și frumusețea Oceanului de Sud se combină cu un realism înfricoșător în primul său documentar, Selma – An Adventure from the Edge of the World (Selma – O aventură de la marginea lumii). Filmul spune povestea iahtului polonez S/Y Selma Expedition și a călătoriei celor 11 membri ai echipajului său, care a dus echipa de filmare la Marea Ross, una dintre cele mai reci și sudice ape din lume.
Punând cap la cap filmările obținute în expediția de la Marea Ross, precum și din „multe alte expediții cu iahtului din zona respectivă”, Maciek a realizat un film care arată nu doar realizările echipajului, ci și tăria de caracter necesară pentru a pilota un iaht de mici dimensiuni prin aceste ape palpitante, dar mortale. „Nu eram un membru al echipajului expediției Selma la Marea Ross, nu cunoșteam echipa la acea vreme, dar am auzit de această provocare de la un prieten și am participat ulterior la croaziera Selma organizată la începutul primăverii antarctice. Am navigat în calitate de regizor și cineast pentru a aduce povestea pe ecrane.”
Filmarea la bordul iahtului Selma a fost, după cum vă așteptați, o experiență dificilă în unele momente, mai ales că Maciek servea și ca parte a echipajului, având „aceleași atribuții ca toți cei de la bord, inclusiv rondul la galeră, tura de cârmă etc.” Pentru a pune cap la cap filmările din arhivă și a completa filmul cu propriile imagini, Maciek a avut o sesiune de filmare incitantă, așa că era crucial ca aparatele sale să fie mereu la îndemână, pentru a-i permite să reacționeze la fiecare oportunitate. „Dormeam cu o cameră, mergeam să fac rondul de veghe cu o cameră, m-am dus și la toaletă cu o cameră!” râde el.
Având limite stricte în ceea ce privește volumul bagajelor pe care membrii echipajului puteau să le ia la bord, echipamentele de filmare mici, ușoare și robuste erau obligatorii.
„Aproape întregul film a fost realizat cu echipament Sony”, explică Maciek. „Expediția de la Marea Ross din 2015 a fost înregistrată în principal cu PXW-X70, care oferă un echilibru excelent între calitate și mobilitate. În timpul croazierei, principalele mele camere au fost Alpha 7 III și Alpha 7R III. Aveam nevoie de camere care să poată înregistra clipuri video și fotografii la o calitate cinematografică, iar aparatele Alpha 7 de la Sony sunt singurele camere Full Frame care pot satisface aceste exigențe. De asemenea, am folosit un aparat FS5, pe care m-am bazat cel mai mult în timpul filmărilor realizate pe țărm. Îmi place camera FS5 pentru dimensiunile sale compacte, însă aparatul Alpha 7 fost în centrul proiectului.”
Completând avantajele oferite de „un senzor Full Frame într-un corp compact”, filmările lui Maciek s-au bazat pe stabilizarea internă a imaginii (IBIS) a camerelor Alpha, „deoarece în timpul filmării nu s-a folosit niciun gimbal extern. Puteam să filmez în format S-Log pentru o calitate mai bună și să setez camera la modul 50p/100p ca să pot schimba rata de cadre mai ușor în postproducție. Camerele au o baterie excelentă, o construcție solidă și etanșă și mă ajută să filmez în condiții de iluminare foarte scăzută, fără a pierde din calitate. Acestea au fost vitale în apele dificile.”
Imaginile trebuiau obținute atât pe iahtul Selma, cât și în afara acestuia, dar și din vârful catargului, așa că flexibilitatea camerelor Alpha i-a oferit lui Maciek tot ce avea nevoie. „Cred acum”, spune el, „că și dacă aș fi luat cu mine o cameră mare, n-aș fi putut s-o folosesc. Când ești la capătul lumii și apa înghețată se revarsă peste punte, atenția ta se concentrează pe altceva decât pe mânuirea unei camere mari! Cea mai mare dificultate când filmam pe mare a fost să fac față propriilor vulnerabilități, cum ar fi răul de mare, și să-mi impun să mă concentrez asupra imaginii. Uneori era foarte greu”.
De la surprinderea celor mai aspre furtuni la trecerea prin pasajul Drake, în timp ce echipajul se lupta cu valuri uriașe, până la calmul superb, dar mortal, al strălucitoarei Bariere de gheață Ross, Selma „a fost cu siguranță un film realizat în cele mai dificile condiții”, spune Maciek, „ iar pentru mine a fost și prima întâlnire cu Antarctica. Dacă echipamentul meu nu m-ar fi ajutat să transform această idee de film în realitate, probabil că nu aș fi mers niciodată acolo. Explorarea Antarcticii în zilele noastre ar trebui să fie mult mai ușoară, deoarece avem soluții de navigație moderne și iahturi bine echipate, dar nu totul se rezumă la progresul tehnologic. Cea mai slabă și totodată cea mai puternică verigă a fost și este încă omul. Și, după cum spune unul dintre membrii echipajului la sfârșitul filmului, expedițiile de la Marea Ross dovedesc că, dacă vrei cu adevărat să faci un lucru, îl poți realiza, indiferent cine ești.”
