Pe măsură ce înaintez în vârstă, consider că am din ce în ce mai mult respect pentru fotografie, dar am învățat să înțeleg și limitările acesteia. Caut în continuare să relatez poveștile prin imagini, dar nu mai încerc să documentez sau să ofer dovezi despre cum arată lumea. Știu acum că adevărul este relativ, că depinde de persoana care realizează fotografia, iar camera este un instrument util pentru prezentarea unei viziuni oneste asupra vieții. După ce am văzut aceleași imagini, aceleași povești, prezentate de atâtea ori în emisiuni de televiziune și în filme, ceea ce ne încântă nu este modul în care arată lucrurile, ci cât suntem de capabili să prezentăm în mod diferit aceste lucruri.

Am realizat cele mai recente imagini într-o călătorie în Kenya, într-o zonă în cea mai mare parte neatinsă de turism și de viața occidentală modernă. Am vrut să văd oameni care încearcă să supraviețuiască fără telefoane mobile sau medicamente, practic fără orice s-a inventat în ultimii 50 de ani. Imaginile nu prezintă o poveste, sunt o colecție. Ca de obicei, sper că una sau două dintre aceste imagini vor surprinde oamenii; o fotografie care nu rezonează sau nu provoacă o reflecție este doar un cadru gol.

Folosirea culorii

Cât privește imaginile pe care le-am realizat în Kenya, eu capturam oameni reali care făceau lucruri reale, așa că voiam să creez imagini cât mai apropiate de ceea ce trăiam în momentul respectiv. Scopul meu, prin distanța focală și culoare, este să mă apropii cât mai mult de acea viziune. De exemplu, fotografia alb-negru are o calitate abstractă. Are o putere emoțională incredibilă și, pentru mine, este mai elegantă. Pe de altă parte, culoarea este extrem de dificil de utilizat în mod expresiv în cea mai mare parte a timpului, astfel că, în schimb, mulți fotografi recurg la stilizarea imaginilor pe care le obțin pentru a stârni emoția în oameni.

Echipamentul

Pentru a-mi realiza viziunea atunci când fotografiez încerc să nu complic lucrurile. În principal, folosesc aparatul Sony α7R III și obiectivul GM cu FE de 24-70 mm, f/2,8. Această combinație îmi permite să focalizez extrem de rapid, pentru a surprinde momentul pe care îl vreau. Pentru majoritatea proiectelor vreau să realizez fotografiile de la o distanță foarte mică față de subiect. De fapt, am un punct special pe obiectiv care marchează distanța focală de aproximativ 35 mm și, pe cât posibil, fotografiez în jurul acelei distanțe.

Când privim înapoi în istoria fotografiei, este surprinzător câte imagini au fost realizate cu doar două distanțe focale. Există distanța focală de 50 mm, care este poate cea mai frumoasă, dar poate fi dificil de utilizat, și există distanța focală de 35 mm. Distanțele focale mai mari oferă privitorului un sentiment de voyeurism, care îl distanțează de subiect. Subiectul devine un simplu obiect, un actor interpretând un rol pe o scenă.

De ce le plac fotografilor atât de mult obiectivele de 35 mm și 50 mm? În opinia mea, deoarece sunt aproape de câmpul vizual uman. Cu un obiectiv de 24 mm sau 28 mm, poți avea o scenă plictisitoare în față, dar când privești prin vizor, poți vedea dincolo de ce se află la suprafață. Creierul tău vede ceva diferit față de ce vedeai cu ochiul liber. Cu un obiectiv de 35 mm sau 50 mm, dacă scena din fața ta este banală, prin vizor va fi la fel de plictisitoare. Așadar, cu o distanță focală de 50 mm în special, trebuie să fii fermecat și să vezi ceva uimitor care să te facă să apeși pe declanșator.

Simplitatea este cheia

Sunt întotdeauna foarte atent la cadrele pe care urmează să le realizez, astfel că, din acest motiv, nu folosesc fotografierea continuă. Cred că trebuie să fim mai umani în ceea ce privește modul în care fotografiem, astfel că realizez întotdeauna o singură imagine la un moment dat. De fiecare dată când apăs pe obturator, trebuie să știu de ce o fac, trebuie să existe un motiv. Trebuie să fiu uimit sau surprins.

Pentru mine, atingerea perfecțiunii este strâns legată de provocarea reducerii: de a reduce o imagine la elementele fundamentale și de a transmite sens chiar şi în aceste condiţii. Acest lucru contrastează cu lumea comercială în care imaginile sunt decorate, iar obiectele sunt mutate în cadru, culorile sunt îmbunătățite până când nu mai reprezintă realitatea. În imaginile mele vreau să obțin o stare în care nimic să nu poată fi eliminat din fotografie, iar acest lucru este valabil și pentru culoare: vreau ca aceasta să fie atât de perfectă și de reală, încât mintea să înțeleagă pe loc imaginea, încât totul să fie evident. Vreau să privesc o fotografie și să o înțeleg într-o fracțiune de secundă.

În acest context, pentru a obține o fotografie extraordinară, trebuie să creezi ceva care să ascundă un secret, o metaforă. Dacă învălui o poveste într-un secret, acea poveste devine mai valoroasă, iar același lucru este valabil și pentru fotografie. Cele mai bune imagini sunt cele care ne stârnesc imaginația și care dau naștere la întrebări, provocându-ne să găsim o concluzie. Dacă totul îți este oferit pe tavă și nu trebuie să depui niciun efort, atunci fotografia nu va avea niciun efect profund asupra ta.