Cum fotografiez | Muzică în direct

Deși mă aflu acolo ca să realizez imaginile de care am nevoie, sunt atent și la ceilalți oameni. În primul rând, la artiști. Când fotografiezi în culise, trebuie să știi când să te oprești. Este în regulă să realizezi câteva imagini cu vocalistul care își alege costumul, dar nu este în regulă să stai acolo timp de cinci minute, învârtindu-te în jurul lor ca o viespe

Apoi este vorba despre public. Blocându-le vederea, reduci valoarea experienței unei persoane care a plătit să fie acolo. Trebuie să te porți cu respect și eu întotdeauna întreb mai întâi. Dacă urmează să le blochez vederea pentru scurt timp, întotdeauna mă întorc, îmi cer scuze și spun „mulțumesc”. Puțin respect face minuni.

În ceea ce privește ceilalți fotografi, dacă particip la întregul turneu, nu mă arunc în fața scenei pentru primele trei melodii. Fotografii de presă au doar aceste trei melodii pentru a obține cele mai bune fotografii posibile, așa că nu este corect să fiu un element în plus pentru ei în arenă. În schimb, încerc și folosesc acele trei melodii ca pe o șansă creativă de a găsi un loc unic în locul respectiv. Realizarea fotografiei Deci, ce mă face să fiu cu adevărat entuziasmat de o imagine? În esență, orice redă energia de la un concert. Caut modalități de a arăta energia din acel spațiu. Adesea, asta poate însemna să tragi cadre prin mulțime, căci, la urma urmei, fără mulțime, ar putea fi doar un cadru de la o repetiție de producție. Nu există reguli în acest sens, este vorba despre a privi prin obiectiv și de a ști doar ce dă bine. Devine un instinct cu cât o faci mai des.

Aparate foto și obiective - ce se folosește și când

Am întotdeauna două aparate foto la gât, Sony α7R III și α7S II. Realizez multe dintre imaginile mele cu α7R III. Senzorul de 42,2 megapixeli îmi asigură imagini detaliate și este foarte bun în condiții de iluminare scăzută. Totuși, când iluminarea este foarte scăzută, folosesc α7S II. Are un senzor cu rezoluție mai scăzută, dar pot fotografia la sensibilitate ridicată fără un nivel mare de zgomot în imagine.

Pe lângă aparate, folosesc patru obiective, obiectivul GM f/2,8 de 24 - 70 mm, care este montat de obicei pe unul dintre aparate, iar apoi am obiectivul GM f/1,4 de 85 mm sau obiectivul GM f/2,8 de 70 - 200 mm pe celălalt aparat. Ascuns în geanta mea este obiectivul G f/4 de 12 - 24 mm pentru fotografii superangulare. Aceste obiective îmi acoperă toate nevoile de fotografiere.

Dacă fotografiez un singur concert și nu un turneu, obiectivul GM f/2,8 de 24 - 70 mm este extraordinar pe aparatul meu foto. Pot fotografia întreaga seară doar cu acel obiectiv. Totuși, când fotografiez în turneu și am deja imagini din câteva seri, uneori folosesc doar obiectivul f/1,4 de 85 mm. Să te limitezi la un singur obiectiv este interesant, deoarece începi să te concentrezi asupra detaliilor și cauți moduri mai creative de fotografiere.

Obiectivul GM f/1,4 de 85 mm este excelent într-un loc mai slab iluminat. Recent, m-am îndrăgostit de funcția Focalizare automată asupra ochilor, de pe α7R III, în special când folosesc obiectivul GM de 85 mm larg deschis la f/1,4. Noua actualizare urmărește întotdeauna ochiul, astfel că toate imaginile cântărețului sunt focalizate, și nu doar genele sau nasul ori microfonul din fața sa. Aceasta schimbă total regulile jocului.

Focusarea Trec de la utilizarea focalizării automate la focalizarea manuală și invers. Folosirea focalizării manuale este o alegere creativă. De exemplu, poate vreau ca corzile de chitară să fie extrem de clare, iar pe fundal să am silueta neclară dar ușor de identificat a solistului. Pentru a face acest lucru, profit din plin de funcția Focus Peaking, care ajută și atunci când folosesc obiective manuale vintage mai vechi. De asemenea, am setat un buton personalizat pentru a activa și a mări imaginea. Pot să transmit în direct imaginea și să verific focalizarea, ceea ce este important atunci când am rezoluția înaltă a α7R III. Expunerea Folosesc întotdeauna camera în modul de expunere complet manuală. Îmi place să controlez în permanență declanșatorul, diafragma și sensibilitatea ISO. Aleg tipul de diafragmă după niște considerente comerciale și tehnice. De pildă, dacă încerc să fac o fotografie pentru un poster de turneu, trebuie să mă asigur că fiecare membru al trupei este focalizat, deci este posibil să fotografiez la f/5.6 mai degrabă decât f/2.8 sau f/1.4. Când vine vorba de viteza obturatorului, trebuie avută în vedere neclaritatea imaginii din mișcarea artistului. Cea mai lentă viteză cu care mă simt confortabil să lucrez este de cca. 1/160 sec. dacă vreau o imagine clară. Desigur, neclaritatea unei mișcări poate fi o alegere artistică și, în aceste cazuri, pot merge mult mai jos pentru a obține neclaritate de mișcare pe tobe sau corzi, de exemplu.

Așadar, la ce fac expunerea? Există câteva lucruri cheie în funcție de imagine, dar, de obicei, cheia este figura artistului. Atât α7R III, cât și α7S II îmi oferă capacitățile necesare pentru eliminarea detaliilor umbrite când editez fișierele brute, astfel că regula mea generală este să evit trunchierea zonelor evidențiate. Folosesc histograma pentru a verifica expunerea zonei evidențiate înainte de a realiza imaginea. Întotdeauna prefer mai multe umbre decât să pierd zonele evidențiate, dar, uneori, acest lucru nu poate fi evitat. Nu mă deranjează câte un punct luminos prea strălucitor, dar când am o zonă plană mare, evit întotdeauna acest lucru. Mi se pare mult mai eficient să elimin umbrele decât să încerc să readuc zonele evidențiate.