Ca fotograf de portrete editoriale pentru reviste, este o necesitate să te poți adapta permanent. Vreau să spun că, în cadrul aceleiași reviste, cu același subiect, sunt necesare diferite tipuri de portrete, deci trebuie să știi cum să le faci pe toate.

O imagine diferită, un scop diferit

Când fotografiezi pentru o copertă, trebuie să faci subiectul să interacționeze cu persoana care se uită la imagine; deci trebuie să privească fix către cameră. Este mai degrabă un portret tradițional.

Pentru imaginea din interiorul revistei, trebuie să oferi patru sau cinci imagini de portret diferite, în situații diferite. Indiferent ce fotografiez, folosesc Sony Alpha 7R III. 42,4 milioane de pixeli este rezoluția de care am nevoie, atât în studio, cât și la locație. Funcționează pentru atât de multe tipuri diferite de fotografii. Îmi place să amestec stilurile portretelor clasice cu ceva care aduce mai degrabă cu portretul unei celebrități. Dar trebuie să fotografiezi subiectul astfel încât să permiți revistei să-și spună povestea.

De exemplu, imaginile mele despre fotbalistul argentinian Paulo Dybala, pe care le-am realizat pentru ediția italiană a revistei Vanity Fair. Coperta are familiaritatea unui portret clasic, însă în interior am avut ocazia să dezvăluim mai multă personalitate și mai mult caracter, pentru a spune povestea.

Am beneficiat de o locație excelentă, acoperișul fabricii de mașini Fiat din Torino, unde Dybala joacă pentru Juventus F.C. Locația este legată de poveste, deoarece proprietarul Fiat deține și clubul de fotbal. Așadar, l-am invitat pe Paulo Dybala pe acoperișul legendarei clădiri, să jongleze cu mingea fotbal, în timp ce în fundal se pot vedea casele din cartier, unde locuiesc mulți dintre muncitorii fabricii. Este o imagine interesantă, care spune povestea întregului oraș.

Lucrul cu subiectul

Fotografierea subiectului pentru o revistă nu este o interacțiune firească. Atât fotograful, cât și subiectul trebuie să fie buni actori. Desigur, faci tot posibilul să fii cât mai natural, dar atunci când subiectul trebuie să urmeze anumite indicații, iar fotograful are o anumită viziune, se risipește tot ce este natural în cadrul unei sesiuni de portret.

Există multe funcții ale camerei Sony Alpha 7R III pe care le folosesc pentru a lucra cu subiectul în timpul unei sesiuni, dar poate cea mai importantă este focalizarea automată a ochilor. Mă ajută să mă asigur că ochii sunt perfect focalizați de fiecare dată. Nu mai trebuie să-mi fac griji în privința focalizării, iar acest lucru îmi permite să mă concentrez asupra relației cu subiectul.

Uneori, subiectul își dorește o imagine cât mai naturală, dar o astfel de imagine poate fi plictisitoare. Dacă simt că ședința foto devine plictisitoare și are nevoie de un impuls de energie, uneori strig ceva pentru a crea o reacție, care ar putea fi un zâmbet, curiozitate sau o privire surprinsă a subiectului, dar poate contribui la creșterea nivelului de energie și poate alunga monotonia.

Folosiți obiectivele pentru a fi diferit

Deși obiectivul clasic pentru fotografierea portretelor este de 85 mm, de fapt eu folosesc obiectivul Sony GM cu FE de 24-70 mm, f/2,8 mai mult decât oricare altul. Îmi permite să modific rapid cadrul, lucru atât de important pentru mine; mai ales atunci când lucrez cu un subiect în mișcare.

Celălalt obiectiv de care m-am îndrăgostit este G OSS cu FE de 200-600 mm, f/5,6-6,3. Cu un obiectiv de 85 mm trebuie să fii destul de aproape de subiect, dar când ai la dispoziție distanțe focale mai mari, poți menține distanța și poți crea imagini cu adevărat diferite.

De exemplu, am avut o sesiune de fotografie pentru coperta unei reviste cu Roberto Saviano. Este un scriitor celebru, cu best-sellere despre mafia și criminalitatea din Italia. L-am fotografiat la malul mării, unde l-am rugat să se relaxeze și să meargă printre dunele de nisip. Ideea a funcționat perfect, iar el s-a simțit liber, deoarece nu stătea direct în fața unui fotograf. Stând în spate și folosind un obiectiv mai lung, l-am putut surprinde comportându-se foarte diferit față de modul în care ar face-o dacă s-ar afla la doar câțiva metri distanță.

Ce am învățat de-a lungul anilor este că estetica este, evident, foarte importantă, la urma urmei rolul meu este să creez o imagine frumoasă, dar frumusețea reală a unei persoane provine, mai presus de orice, din personalitatea acelei persoanei. Când surprind imagini, obiectivul meu principal este în cele din urmă să îmbunătățesc personalitatea subiectului, iar datorită instrumentelor oferite de camera Alpha 7R III, mă pot concentra cu adevărat pe această relație dintre mine și subiectele mele, iar acest lucru mă ajută să obțin cele mai bune fotografii posibile.