Deși mulți fotografi cred în capacitatea fotografiei de a transmite mesaje care contează, Alexandra Surkova a trăit această experiență pe propria piele. Ea iubește să fotografieze râsul iberic, o specie de feline sălbatice care se crede că trăiește în Peninsula Iberică de un milion de ani și care, acum 20 de ani, mai număra doar 94 de exemplare. Cu toate acestea, datorită eforturilor de conservare, se estimează că în prezent există aproximativ 2.000 de exemplare, ceea ce reprezintă o poveste de succes extraordinară pentru Europa.

„Prima mea întâlnire cu un râs a schimbat totul”, spune Alexandra. Până atunci, ea folosea aparatul foto pentru fotografii stradale, dar în 2020, restricțiile impuse de pandemia COVID-19 și obiectivul Sony FE 200-600 mm f//5,6-6,3 G OSS pe care l-a primit cadou i-au schimbat pasiunea. „Acum cinci ani, am ieșit să fotografiez cu obiectivul și am văzut râsul. Îmi tremurau mâinile. Jumătate dintre fotografii erau neclare, dar în acel moment am știut că viitorul meu era acolo. Emoțiile nu m-au lăsat să dorm în noaptea aceea. Am văzut acest animal extrem de evaziv pe care era foarte greu să-l întâlnești în sălbăticie.”

De la acea întâlnire neplanificată, Alexandra s-a dedicat fotografierii vieții sălbatice în toate formele ei, însă marea ei iubire rămâne râsul. „Chiar și acum, când sunt singură în sălbăticie și văd râsul, mâinile îmi tremură. Nu e niciodată «doar o fotografie». Este ca o conversație cu ceva atemporal. Un semn că fac parte din ceva mult mai mare decât mine. Din eternitate.”

Râsul iberic trăiește în zone destul de deschise, adesea și în apropierea marilor plantații private de măslini. Aici, râșii găsesc adăpost printre măslinii bătrâni și scorburoși, printre stânci și tufișuri, dar există și un motiv principal pentru care aleg plantațiile de măslini ca habitat. „Le plac zonele pline de iepuri”, explică Alexandra. „Iepurele este principala lor sursă de hrană.” Folosindu-se de umbra măslinilor pentru a se ascunde, râșii așteaptă răbdători să apară iepurii. „Dacă observi acest tip de comportament, știi unde vor căuta râșii hrana. Așa că încerci să găsești locurile umbrite în care aceștia stau pe timpul zilei, când este foarte cald, sau zonele unde vânează.”

În timpul verii, temperatura în livezile de măslini poate urca până la 40ºC, chiar 50ºC. Iarna, totul se schimbă. Temperatura poate scădea până la -3 °C, modificând structura și culoarea peisajului. Condițiile fac ca fotografierea râsului să fie o provocare fizică pentru Alexandra, care așteaptă să-l zărească înainte de a pleca cu aparatul foto Sony Alpha 1 II și teleobiectivele sale. „Am un prieten care mă sună atunci când vede râsul”, explică ea. ​ „Aceștia traversează des o zonă dintre două proprietăți. Uneori, aștept o săptămână până când trec pe acolo. Stau în tăcere timp de douăsprezece sau paisprezece ore și s-ar putea să nu văd nimic.”

Deoarece lucrează cu animale, Alexandra este conștientă de responsabilitatea pe care o are de a găsi un echilibru între a arăta frumusețea și poveștile unor animale precum râsul iberic și a se asigura că munca ei face mai mult bine decât rău. „Uneori”, spune ea, „nu trebuie să faci lucruri complicate ca să protejezi aceste animale. Uneori, tot ce trebuie este să nu faci rău.” Având o prezență atât de mare pe rețelele sociale, Alexandra este conștientă de puterea atât a imaginilor sale, cât și a cuvintelor sale. „Nu mă adresez doar prietenilor și familiei. Sunt foarte mulți oameni care urmăresc ceea ce fac acum. Uneori, ai putea arăta din greșeală locația unui animal și a doua zi acel animal ar putea fi ucis. Este o responsabilitate uriașă.”

Un mesaj surprinzător primit de Alexandra pe rețelele sociale ilustrează perfect puterea pe care fotografia o are în a face schimbări atunci când este folosită pentru bine. „La aproximativ un an după ce am început să fotografiez râsul, am primit un mesaj de la un vânător. Mi-a spus că mă urmărea de ceva vreme. După ce a văzut fotografiile mele, și-a cumpărat un aparat foto. A decis să iasă la vânătoare cu aparatul de fotografiat. Acel moment a schimbat totul pentru mine.”

Acest mesaj arată cât de puternică și importantă poate fi fotografia. „Este mai mult decât a surprinde animale în imagini”, spune ea, „este despre transformare. Este vorba despre a transmite emoții.” Alexandra a descris acel moment ca pe o „misiune îndeplinită”, realizând că, dacă munca ei putea să schimbe o singură persoană, putea să schimbe și mult mai multe.

Echipamentul Alexandrei: