Salt la conţinut

NOŢIUNI DE BAZĂ PENTRU OBIECTIV

Diafragmă, numere F, adâncime câmp

Diafragmă și expunere

Diafragma dintr-un obiectiv, cunoscută şi sub numele de „diafragmă” sau „iris” este o piesă ingenioasă de inginerie mecanică, ce asigură o deschidere de dimensiune variabilă în drumul optic, putând fi utilizată pentru a controla cantitatea de lumină ce trece prin obiectiv. Diafragma și viteza obturatorului sunt cele două mijloace primare de control al expunerii: pentru o viteză dată a obturatorului, o iluminare redusă va necesita o diafragmă mai mare, pentru a permite ca mai multă lumină să ajungă la planul senzorului de imagine, în timp ce o lumină mai strălucitoare va necesita o diafragmă mai mică pentru a obține o expunere optimă. Alternativ, puteţi păstra aceeași setare a diafragmei și schimba viteza obturatorului pentru a obține rezultate similare. Însă, mărimea deschiderii asigurate de diafragmă determină şi cât de „colimată” e lumina ce trece prin obiectiv, iar acest lucru afectează direct adâncimea câmpului, așa că va trebui să controlaţi atât diafragma, cât și viteza obturatorului pentru a crea imagini care să arate aşa cum vă doriți.

Calcule matematice număr F

- Discuție tehnică -

Numărul F este distanța focală a obiectivului împărțită la diametrul efectiv al diafragmei. Deci, în cazul obiectivului G Lens F1.4 de 35 mm, atunci când diafragma e setată la valoarea maximă a F1.4, diametrul efectiv al diafragmei va fi de 35 ÷ 1,4 = 25 mm. Rețineți că pe măsură ce distanța focală a obiectivului se modifică, se va schimba şi diametrul diafragmei la un număr F dat. De exemplu, o diafragmă a F1.4 într-un teleobiectiv de 300 mm ar necesita un diametrul efectiv al diafragmei de 300 ÷ 1,4 ≈ 214 mm. Acesta ar sfârși prin a fi un obiectiv imens, voluminos și foarte scump, motiv pentru care nu vedeți prea multe teleobiective lungi cu diafragme maxime foarte mari. Nu e nevoie ca fotograful să știe care este diametrul efectiv al diafragmei, dar e util să înțelegem principiul.

„Numere F” sau „opriri F”

Toate obiectivele au o diafragmă maximă și una minimă, exprimate ca „numere F”, însă diafragma maximă este cel mai frecvent citată în specificaţiile obiectivelor. Luaţi drept exemplu Sony F1.4 G de 35 mm. Acesta este un obiectiv F1.4 de 35 mm: 35 mm este distanţa focală (vom ajunge la aceasta mai târziu) și F1.4 este diafragma maximă. Dar ce înseamnă, mai exact, „F1.4”? Consultaţi caseta „Calcule matematice număr F” pentru unele detalii tehnice, însă pentru o înțelegere practică e suficient să știţi că numerele F mai mici corespund diafragmelor mai mari și că F1.4 este aproximativ cea mai mare diafragmă maximă pe care e probabil să o întâlniţi printre obiectivele de uz general. Obiectivele cu diafragmă maximă F1.4, F2 sau F2.8 sunt considerate, în general, „rapide” sau „luminoase”.

Numerele F standard pe care le veți utiliza cu obiectivul camerei sunt, de la diafragme mai mari la diafragme mai mici: 1,4, 2, 2,8, 4, 5,6, 8, 11, 16, 22 și, uneori, 32 (pentru matematicieni, acestea sunt, toate, puteri ale rădăcinii pătrate din 2). Acestea sunt opriri complete, dar veți vedea şi opriri fracționare, ce corespund unei jumătăţi sau treimi din opririle complete. Creșterea dimensiunii diafragmei printr-o oprire completă dublează cantitatea de lumină căreia i se permite să treacă prin obiectiv. Micșorarea dimensiunii diafragmei printr-o oprire înjumătățește cantitatea de lumină care ajunge la senzor.

[1] Diafragmă efectivă (dimensiunea pupilei de intrare) [2] Diafragmă [3] Distanță focală Notă: Diafragma și valorile distanţei focale prezentate în ilustrație sunt aproximative.

Diafragma şi adâncimea câmpului

„Adâncimea câmpului” se referă la intervalul distanțelor faţă de cameră, în care obiectele fotografiate vor apărea clare în mod acceptabil.

În exemplele extreme de adâncime a câmpului, adâncimea de focalizare ar putea fi de doar câțiva milimetri. La polul opus, unii fotografi de peisaje arată o adâncime foarte mare a câmpului, având toate obiectele focalizate clar doar în fața camerei, la mulți kilometri distanță. Controlul adâncimii câmpului e una dintre cele mai utile tehnici pe care le aveţi la dispoziţie pentru fotografierea creativă.

Practic, diafragmele mai mari produc o adâncime a câmpului mai îngustă, astfel încât, dacă doriți să fotografiaţi un portret cu un fundal frumos defocalizat, veți dori să deschideţi diafragma larg. Dar și alți factori intră în joc. Obiectivele cu distanţe focale mai lungi sunt, în general, capabile să producă o adâncime mai îngustă a câmpului (în parte pentru că, așa cum am învățat mai sus, o diafragmă F1.4 dintr-un obiectiv de 85 mm, de exemplu, este mult mai mare decât o diafragmă F1.4 dintr-un obiectiv cu unghi panoramic de 24 mm), iar distanța dintre obiectele din scena fotografiată va avea efect şi asupra adâncimii percepute a câmpului.

Diafragma (stânga la dreapta): de la deschisă (mare) la închisă (mică) Adâncimea câmpului (stânga la dreapta): de la superficială la adâncă

Trei chei pentru defocalizare eficientă

- Sfat de fotografiere -

De fapt, sunt mai multe de ştiut pentru fotografierea unor imagini cu fundaluri frumoase defocalizate decât, pur și simplu, alegerea unui obiectiv luminos și deschiderea completă a diafragmei. Aceasta e prima „cheie”, dar, uneori, doar o diafragmă mare nu va produce rezultatele dorite. Cea de a doua cheie e distanța dintre subiect și fundal. Dacă fundalul e foarte aproape de subiect, ar putea cădea în adâncimea câmpului sau ar fi atât de aproape încât să nu fie suficientă defocalizarea. Ori de câte ori e posibil, păstraţi o distanță mare între subiect și fundalul pe care doriți să-l defocalizaţi. Cea de a treia cheie e distanţa focală a obiectivului pe care-l utilizați. După cum s-a menționat mai sus, e mai ușor să se obțină o adâncime a câmpului cu distanţe focale mai lungi, astfel încât profitaţi şi de această caracteristică. Mulți fotografi cred că distanţele focale între aproximativ 75 mm și 100 mm sunt ideale pentru fotografierea portretelor cu fundaluri frumos estompate.